Interviul papei la Tg5

Lumea are nevoie de unitate şi fraternitate

A ne redescoperi mai uniţi, mai apropiaţi de cel care suferă, a ne simţi fraţi pentru a depăşi împreună criza mondială provocată de pandemie. La începutul interviului la Tg5, transmis duminică seara, 10 ianuarie 2021, Papa Francisc reafirmă că “dintr-o criză nu se iese niciodată cum eram înainte, niciodată. Ieşim mai buni sau ieşim mai răi”. Pentru papa, “trebuie să se revizuiască totul. Marile valori există mereu în viaţă, însă marile valori trebuie traduse în viaţa momentului” istoric. Aşadar, prezintă o serie de situaţii dramatice, de la copiii care suferă de foame şi nu pot merge la şcoală la războaiele care tulbură multe zone ale planetei. “Statisticile Naţiunilor Unite – subliniază el – sunt înspăimântătoare cu privire la asta”. Avertizează că, dacă noi vom ieşi din criză “fără a vedea aceste lucruri, ieşirea va fi o altă înfrângere. Şi va fi mai rea. Să privim numai aceste două probleme: copiii şi războaiele”.

Vaccinarea este o acţiune etică

După aceea papa răspunde la o întrebare a jurnalistului Fabio Marchese Ragona despre vaccinuri. “Eu – afirmă el – cred că etic toţi trebuie să facă vaccinul. Nu este o opţiune, este o acţiune etică. Pentru că îţi pui în joc sănătatea, îţi pui în joc viaţa, dar pui în joc şi viaţa celorlalţi”. Şi explică faptul că în zilele următoare vor începe vaccinările în Vatican şi că s-a “programat” şi el pentru asta. “Da, trebuie făcută”, repetă el, “dacă medicii îl prezintă ca un lucru care poate să meargă bine şi care nu are pericole speciale, pentru ce să nu-l facem? Există un negaţionism sinucigaş, în asta, pe care eu n-aş şti să-l explic”. Pentru pontif, acesta este timpul de “a ne gândi la noi şi a şterge pentru o perioadă de timp «eu-l», a-l pune între paranteze. Ori ne salvăm «noi» ori nu se salvează nimeni”. Cu privire la aceasta vorbeşte pe larg oferind o reflecţie despre tema fraternităţii, pe care o îndrăgeşte. “Aceasta – afirmă el – este provocarea: a deveni aproapele pentru celălalt, aproape de situaţie, aproape de probleme, a deveni aproapele pentru persoane”. Duşmană a apropierii este “cultura indiferenţei”. Se vorbeşte – constată el – “despre o sănătoasă nepăsare faţă de probleme, dar nepăsarea nu este sănătoasă. Cultura indiferenţei distruge, pentru că mă îndepărtează”.

Este “timpul lui noi” pentru a depăşi criza

“Indiferenţa – afirmă el – ne ucide, pentru că ne îndepărtează”. În schimb cuvântul cheie pentru a gândi căile de ieşire din criză “este cuvântul apropiere”. Dacă nu există unitate, apropiere, avertizează papa, “se pot crea tensiuni sociale şi în interiorul statelor”. Astfel vorbeşte despre “clasa conducătoare” în Biserică precum şi în viaţa politică. În acest moment de criză, este îndemnul său, “toată clasa conducătoare nu are dreptul de a spune «eu»… trebuie să spună «noi» şi să caute o unitate în faţa crizei”. În acest moment, afirmă el cu putere, “un politician, un păstor, un creştin, un catolic, chiar şi un episcop, un preot, care nu are capacitatea de a spune «noi» în loc de «eu» nu este la înălţimea situaţiei”. Şi adaugă că “sunt necesare în viaţă conflictele, pentru că există, însă în acest moment trebuie să ia vacanţă”, să facă spaţiu unităţii “ţării, Bisericii, societăţii”.

Avortul este problemă umană mai înainte de a fi religioasă

Francisc afirmă că criza cauzată de pandemie a acutizat şi mai mult “cultura rebutului” faţă de cei mai slabi, fie ei săraci, migranţi sau bătrâni. Se opreşte în mod special asupra dramei avortului care rebutează copiii ne-voiţi. “Problema avortului – avertizează el – nu este o problemă religioasă, este o problemă umană, pre-religioasă, este o problemă de etică umană” şi după aceea religioasă. “Este o problemă că şi un ateu trebuie să o rezolve în conştiinţa sa”. “Este corect – se întreabă pontiful – să se elimine o viaţă umană pentru a rezolva o problemă, orice problemă? Este corect a închiria un călău pentru a rezolva o problemă?”.

Capitol Hill, a învăţa de la istorie: să nu fie niciodată violenţa

Papa nu ezită să comenteze faptele dramatice de la Capitol Hill din 6 ianuarie. Destăinuieşte că “a rămas uimit”, luând în considerare disciplina poporului din Statele Unite şi maturitatea democraţiei sale. Totuşi, afirmă el, şi în realităţile cele mai mature, există mereu ceva care nu merge atunci când sunt “oameni care iau o cale împotriva comunităţii, împotriva democraţiei, împotriva binelui comun”. Acum când asta a izbucnit, continuă el, s-a putut “vedea bine” fenomenul şi se poate “aduce remediul”. Papa Francisc condamnă violenţa: “Trebuie să reflectăm şi să înţelegem bine şi pentru a nu repeta, să învăţăm de la istorie”, aceste “grupuri para-regulamentare care nu sunt bine inserate în societate, mai devreme sau mai târziu vor face aceste acţiuni de violenţă”.

Credinţa, un dar care trebuie cerut de la Domnul

În sfârşit, papa răspunde despre modul în care trăieşte personal restricţiile cauzate de pandemie. Destăinuieşte că se simte “închis”, se opreşte asupra călătoriilor anulate pentru a evita aglomerările, vorbeşte despre speranţa de a vizita Irakul. În acest timp, dedică mai mult timp rugăciunii, să vorbească prin telefon şi reafirmă cât de importante au fost pentru el unele momente precum Statio Orbis în Piaţa “Sfântul Petru” la 27 martie 2020, “o exprimare de iubire faţă de toţi oamenii” şi care “arată căi noi pentru a ne ajuta unul pe altul”. Astfel oferă o reflecţie despre credinţa în Domnul, care – spune el – este înainte de toate “un dar”. “Pentru mine – afirmă el – credinţa este un dar, nici tu nici eu nici altcineva nu poate avea credinţă cu propriile forţe: este un dar pe care ţi-l dă Domnul”, care nu se poate cumpăra. Apoi, preluând un text din Deuteronom, Papa Francisc îndeamnă să se invoce “apropierea lui Dumnezeu”. Această apropiere “în credinţă este un dar pe care trebuie să-l cerem”. Interviul se încheie cu dorinţa ca în 2021 “să nu existe rebuturi, să nu existe atitudini egoiste” şi unitatea să poată prevala asupra conflictelor.

(După L’Osservatore Romano, 11 ianuarie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Exprimaţi-vă opinia