10.01.2021, Iași (Catholica) – Prin anii de viață ascunsă, Isus ne dezvăluie măreția cotidianului, a spus Papa Francisc astăzi, la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Amintim că astăzi în Biserica de rit latin a fost celebrată sărbătoarea Botezului Domnului. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului. L-am lăsat, în urmă cu câteva zile, pe Isus prunc vizitat de magi; astăzi îl găsim adult pe malurile Iordanului. Liturgia ne determină să facem un salt de circa treizeci de ani, treizeci de ani din care știm un lucru: au fost ani de viață ascunsă, pe care Isus i-a petrecut în familie – câțiva, mai înainte, în Egipt, ca migrant pentru a fugi de persecuția lui Irod, ceilalți la Nazaret, învățând meseria lui Iosif – în familie ascultând de părinți, studiind și lucrând. Impresionează că cea mai mare parte a timpului său pe pământ Domnul l-a petrecut așa, fără să apară public. Să ne gândim că, după evanghelii, au fost trei ani de predici, de minuni și atâtea lucruri. Trei. Și ceilalți, toți ceilalți, de viață ascunsă în familie. Este un mesaj frumos pentru noi: ne dezvăluie măreția cotidianului, importanța în ochii lui Dumnezeu a fiecărui gest și moment al vieții, chiar și cel mai simplu, chiar și cel mai ascuns.

După acești treizeci de ani de viață ascunsă începe viața publică a lui Isus. Și începe chiar cu botezul la râul Iordan. Însă Isus este Dumnezeu: pentru ce Isus merge să fie botezat? Botezul lui Ioan consta într-un rit penitențial, era semn al voinței de convertire, de a fi mai buni, cerând iertarea propriilor păcate. Desigur, Isus nu avea nevoia de așa ceva. De fapt, Ioan Botezătorul încearcă să se opună, însă Isus insistă. De ce? Pentru că vrea să fie cu păcătoșii: pentru aceasta se așază la rând cu ei și face același gest al lor. Face aceasta cu atitudinea poporului, cu atitudinea lor, a oamenilor care, așa cum spune un imn liturgic, se apropiau „cu sufletul gol și cu picioarele goale”. Sufletul gol, adică fără a acoperi nimic, astfel, păcătos. Acesta este gestul pe care îl face Isus și coboară în râu pentru a se cufunda în însăși condiția noastră. De fapt, botez înseamnă tocmai „cufundare”.

În prima zi a activității sale, Isus ne oferă astfel „manifestul Său programatic”. Ne spune că El nu ne mântuiește de sus, cu o decizie suverană sau un act de putere, un decret, nu: El ne mântuiește venind în întâmpinarea noastră și luând asupra Sa păcatele noastre. Iată cum Dumnezeu învinge răul din lume: înjosindu-se, luând asupra Sa. Este și modul în care noi putem să îi ridicăm pe alții: nu judecând, nu ordonând ce trebuie să facă, ci devenind aproapele, com-pătimind, împărtășind iubirea lui Dumnezeu. Apropierea este stilul lui Dumnezeu față de noi; El însuși a spus aceasta lui Moise: „Gândiți-vă: care popor are dumnezeii săi așa de aproape așa cum voi mă aveți pe Mine?” Apropierea este stilul lui Dumnezeu față de noi.

După acest gest de compasiune al lui Isus se întâmplă un lucru extraordinar: cerurile se deschide și se dezvăluie în sfârșit Treimea. Duhul Sfânt coboară în formă de porumbel (cf. Mc 1,10) și Tatăl îi spune lui Isus: „Tu ești Fiul Meu, cel iubit” (v. 11). Dumnezeu se manifestă atunci când apare milostivirea. Să nu uităm aceasta: Dumnezeu se manifestă atunci când apare milostivirea, pentru că aceea este fața Sa. Isus se face slujitor al păcătoșilor și este proclamat Fiu; se apleacă asupra noastră și Duhul coboară asupra Lui. Iubirea cheamă iubire. Este valabil și pentru noi: în fiecare gest de slujire, în fiecare operă de milostivire pe care îl facem, Dumnezeu se manifestă, Dumnezeu își îndreaptă privirea Sa spre lume. Acest lucru este valabil pentru noi.

Însă, încă înainte ca să facem orice lucru, viața noastră este marcată de milostivirea care s-a îndreptat asupra noastră. Am fost mântuiți gratuit. Mântuirea este gratis. Este gestul gratuit de milostivire al lui Dumnezeu față de noi. În mod sacramental acest lucru se face în ziua Botezului nostru; dar și cei care nu sunt botezați primesc milostivirea lui Dumnezeu mereu, pentru că Dumnezeu este acolo, așteaptă, așteaptă ca să se deschidă ușile inimilor. Se apropie, îmi permit să spun, ne mângâie cu milostivirea Sa. Sfânta Fecioară Maria, pe care o rugăm acum, să ne ajute să păstrăm identitatea noastră, adică identitatea de a fi „milostiviți”, care stă la baza credinței și a vieții.

Exprimaţi-vă opinia