CALEA UCENICULUI (19)

Publicatla 8 December 2020

BUNAVESTIRE LA MĂNĂSTIRE
CALEA UCENICULUI

 

19. ȘI DĂDU ROD CARE SE RIDICĂ ȘI CRESCU (Mc 4,1-9)

 1A început din nou să învețe de-a lungul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. 2El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o.5O altă [parte] a căzut pe loc pietros unde nu avea pământ mult și îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc. 6Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. 8Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit, a crescut și a adus: una – treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută”. 9Și a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”

 

 

Contextul mesajului

 ,,Și dădu rod care se ridică și crescu’’ dincolo de orice aștepare, spune Isus despre sămânța care este semănată între atâtea dificultăți. Scenariul învățăturii sale este solemn și evocativ: mulțimile, marea, barca. Parabola începe și se termină cu invitația: ,,Ascultați’’, ,,cine are urechi de auzit să audă’’. Cuvântul său este sămânța nemuritoare, care ne regenerează (1 Pt. 1,23) după imaginea sa și ne face să intrăm în familia lui (pasajul precedent).

Dar se pare că nimeni nu-l ascultă! Ceea ce face place tuturora, dar ceea ce spune îl face să fie împotriva tuturor. Fariseii și irodienii vor să-l ucidă, ai săi și cărturarii îl consideră posedat de diavol și nebun. În loc de succes culege neînțelegeri și moarte. Prietenii săi sunt primii care îi aduc la cunoștiință că modul său de a proceda este în mod vădit falimentar. Trebuie să și-l schimbe, înainte de a prăpădi totul!

Isus cunoaște bine această ispită. Prin această parabolă confirmă alegerea făcută și explică misterul profund al vieții sale, al împărăției care va fi și acela al cuvântului în noi, în Biserică și în lume. Împărăția este comparată constant cu sămânța, a cărei forță vitală specifică este probată și activată tocmai de moartea sa. Aceasta, departe de a-l distruge, este condiția pentru a germina și a se manifesta. Isus învăța (1,14s.21 s.39; 2,2.13) si obiectul învățăturii sale este însăși viața lui: sămânţa.

Capitolul 4 declară sensul pozitiv al crizei slujirii sale, anticipare a ceea ce se va întâmpla la Iersualim. Ostilitățile, slăbiciunea și crucea, nu sunt în zadar, ci realizează mântuirea lui Dumnezeu. Aceste parabole, în timp ce ilustrează istoria lui Isus, ne oferă și criteriul de discernământ pentru a fi între ai săi și pentru a aparține împărăției sale: nu succesul (v. 3-9), faima și considerația (v. 21-25), protagonismul și măreția (v. 26-32), ci dificultăți, faliment, desconsiderație, răbadare și micime, precum El. Aceste calități aduc rod abundent nu ,,în ciuda faptului (că)’’, dar ,,pentru că’’ moare (In 12,24). Tot capitolul este structurat într-o serie de opoziții: faliment/succes, ascundere/manifestare, în secret/lumină, pasivitate/acțiune, micime/măreție; deci  dintre  gândirea lui Dumnezeu și cea a omului.

Sunt parabole de speranță împotriva oricărei speranțe, ale credinței în cuvântul lui Dumnezeu care nu poate să nu producă efectul pentru care este trimisă (Is 55,11). Isus vrea să avem încredere în el și în cuvântul său, pentru a nu ne sufoca în furtunile care se dezlănțuie. De aceea spune psalmistul: ,,Îmi țin ochii îndreptați spre Domnul, ca să-mi elibereze piciorul de lanțuri’’ (Ps 25,15).

 

Isus vorbește mulțimilor din barcă, șezând pe mare și cere ascultare. Ne aduce aminte de Dumnezeul creației și al exodului, care triumfă pe ape. Este apoi noul Moise, care comunică legea nouă: ,,Ascultați’’.

Ucenicul este acela care ascultă Cuvântul ca să dea roade şi care eliberează şi de frică.

 

 

 

Exercițiu

 

  1. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
  2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: mulțumile de pe țărm și Isus în mijlocul mării, așezat în barcă și predicând de acolo.
  3. Cer ceea ce vreau: să ascult şi să-mi fie teamă de greutăţile pe care Cuvântul le întâlneşte în mine, ci mai degrabă să am încredere în puterea sa.
  4. Meditez cuvântul, luând aminte la greutățile întâmpinate de sămânță, dar și la rodul neașteptat pe care-l aduce.

 

 

 

De notat:

mulțime

drum/păsări

mare

pământ pietros/uscăciune

barcă

spini/sufocare

ascultare

sămânță

pământ bun/treizeci, șaizeci, o sută

 

 

Pasaje utile:

  • Is 55, 1-11;
  • Ps 65; 126;
  • 1 Pt 1, 22-25.

————————————————————————–

19

Exprimaţi-vă opinia