08.11.2020, Vatican (Catholica) – Dacă suntem vigilenți și facem binele, putem aștepta cu seninătate venirea mirelui, a spus astăzi Papa Francisc. „Domnul va putea să vină și în timp ce dormim: aceasta nu ne va preocupa, pentru că avem rezerva de untdelemn acumulată cu faptele bune de fiecare zi, acumulată cu acea așteptare a Domnului, ca El să vină cât mai curând posibil și să vină ca să mă ducă împreună cu El.” Afirmațiile au fost făcute la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Angelus. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Textul Evangheliei din această duminică (Mt 25,1-13) ne invită să prelungim reflecția despre viața veșnică, începută cu ocazia Sărbătorii Tuturor Sfinților și a Comemorării Credincioșilor Răposați. Isus relatează parabola celor zece fecioare invitate la o sărbătoare de nuntă, simbol al Împărăției cerurilor.

În timpurile lui Isus exista obiceiul ca nunta să se celebreze noaptea; de aceea cortegiul invitaților trebuia să meargă având candelele aprinse. Câteva fecioare sunt nechibzuite: iau candelele dar nu iau cu ele untdelemn; în schimb, cele înțelepte, împreună cu candelele iau și untdelemn. Mirele întârzie, întârzie să vină, și toate ațipesc. Când un glas anunță că mirele urmează să vină, cele nechibzuite, în acel moment își dau seama că nu au untdelemn pentru candelele lor; îl cer de la cele înțelepte însă acestea răspund că nu pot să le dea, pentru că nu ar ajunge pentru toate. În timp ce fecioarele nechibzuite merg să cumpere untdelemn, ajunge mirele. Fecioarele înțelepte intră cu el în sala ospățului și ușa se închide. Celelalte vin prea târziu și sunt respinse.

Este clar că Isus, cu această parabolă, vrea să ne spună că trebuie să fim pregătiți pentru întâlnirea cu El. Nu numai pentru întâlnirea finală, ci și pentru micile și marile întâlniri de fiecare zi în vederea acelei întâlniri, pentru care nu este suficientă candela credinței, este nevoie și de untdelemnul carității și al faptelor bune. Credința care ne unește cu adevărat cu Isus este aceea, așa cum spune apostolul Paul, „care lucrează prin iubire” (Gal 5,6). Este ceea ce e reprezentat de atitudinea fecioarelor înțelepte. A fi înțelepți și prudenți înseamnă a nu aștepta ultimul moment pentru a corespunde harului lui Dumnezeu, ci a face asta în mod activ imediat, începând de acum. „Eu… da, apoi mai încolo mă voi converti…” – „Convertește-te astăzi! Schimbă-ți viața astăzi!” – „Da, da… mâine”. Și același lucru îl spune mâine, și astfel nu va ajunge niciodată. Astăzi! Dacă vrem să fim pregătiți pentru ultima întâlnire cu Domnul, trebuie să cooperăm cu El încă de acum și să facem acțiuni bune inspirate din iubirea sa.

Din păcate, noi știm că se întâmplă să uităm ținta vieții noastre, adică întâlnirea definitivă cu Dumnezeu, pierzând astfel simțul așteptării și absolutizând prezentul. Când unul absolutizează prezentul, privește numai prezentul, pierde simțul așteptării, care este atât de frumos și atât de necesar, și ne aruncă afară din contradicțiile momentului. Această atitudine – când se pierde simțul așteptării – închide orice perspectivă cu privire la viața de dincolo: se face totul ca și cum nu ar trebui să se plece niciodată în viața cealaltă. Și atunci se preocupă numai să posede, să se evidențieze, să se aranjeze… Și tot mai mult. Dacă ne lăsăm conduși de ceea ce ne apare mai atrăgător, de ceea ce îmi place, de căutarea intereselor noastre, viața noastră devine sterilă; nu acumulăm nici o rezervă de untdelemn pentru candela noastră, și ea se va stinge înainte de întâlnirea cu Domnul. Trebuie să trăim ziua de astăzi, însă ziua de astăzi care merge spre ziua de mâine, spre acea întâlnire, ziua de astăzi încărcată de speranță. Dacă în schimb suntem vigilenți și facem binele corespunzând harului lui Dumnezeu, putem aștepta cu seninătate venirea mirelui. Domnul va putea să vină și în timp ce dormim: aceasta nu ne va preocupa, pentru că avem rezerva de untdelemn acumulată cu faptele bune de fiecare zi, acumulată cu acea așteptare a Domnului, ca El să vină cât mai curând posibil și să vină ca să mă ducă împreună cu El.

Să invocăm mijlocirea Preasfintei Maria, pentru ca să ne ajute să trăim, așa cum a făcut ea, o credință activă: ea este candela luminoasă cu care putem să străbatem noaptea de dincolo de moarte și să ajungem la marea sărbătoare a vieții.

Exprimaţi-vă opinia