04.11.2020, Vatican (Catholica) – „O zi trăită fără rugăciune riscă să se transforme într-o experiență greoaie sau plictisitoare”, a spus Papa Francisc astăzi, la audiența general care, din motiv de pandemie, s-a întors ca desfășurare în Bibliotecă după scurta perioadă în aer liber, respectiv în Aula Paul al VI-lea. „Să îi oferim Domnului această distanțare dintre noi, pentru binele tuturor și să ne gândim, să ne gândim mult la cei bolnavi, la cei care intră în spitale deja ca rebutați, să ne gândim la medici, la asistenții medicali, la asistentele medicali, la voluntari, la atâția oameni care muncesc cu bolnavii în acest moment: ei își riscă viața însă fac asta din iubire față de aproapele, ca o vocație. Să ne rugăm pentru ei.”

Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze dedicate rugăciunii, vorbind acum despre Isus și rugăciune, respectiv despre ce putem învăța de la Isus. „Rugăciunea lui Isus este o realitate misterioasă, din care intuim numai parțial, dar care permite să citim în perspectiva corectă întreaga Sa misiune. […] Rugăciunea este cârma care conduce ruta lui Isus”, a spus Papa. A citat apoi din Catehismul Bisericii Catolice, care la nr. 2607 spune: „Când Isus se roagă, deja ne învață să ne rugăm”. Iar o primă lecție propusă de Pontif a fost aceea că rugăciunea trebuie să deschidă ziua. „este prima dorință a zilei, ceva care se practică în zori, înainte ca lumea să se trezească. Ea restituie un suflet la ceea ce altminteri ar rămâne fără respirație.”

În al doilea rând, a continuat Papa, „rugăciunea este o artă de practicat cu insistență. Isus însuși ne spune: bateți, bateți, bateți. Toți suntem capabili de rugăciuni episodice, care se nasc din emoția unui moment; însă Isus ne educă la un alt tip de rugăciune: aceea care cunoaște o disciplină, un exercițiu, și este asumată într-o regulă de viață. O rugăciune perseverentă produce o transformare progresivă, întărește în perioadele de suferință, dăruiește harul de a fi susținuți de Cel care ne iubește și ne protejează mereu.” A vorbit apoi despre singurătate și tăcere. „Fiecare persoană are nevoie de un spațiu pentru ea însăși, unde să cultive propria viață interioară, unde acțiunile regăsesc un sens.”

„Rugăciunea lui Isus este locul unde se percepe că totul vine de la Dumnezeu și se întoarce la El”, a spus spre final Sfântul Părinte. „Uneori noi, ființe umane, ne credem stăpâni a toate, sau dimpotrivă pierdem orice stimă de noi înșine, mergem dintr-o parte în cealaltă. Rugăciunea ne ajută să regăsim dimensiunea corectă, în relația cu Dumnezeu, Tatăl nostru, și cu toată creația. Și rugăciunea lui Isus este, în sfârșit, abandonarea în mâinile Tatălui, ca Isus în grădina măslinilor, în acea angoasă: ‘Tată, dacă este posibil…, dar să se facă voința Ta’. Abandonarea în mâinile Tatălui. Este frumos când noi suntem agitați, un pic preocupați și Duhul Sfânt ne transformă dinăuntru și ne duce la această abandonare în mâinile Tatălui: ‘Tată, facă-se voința Ta’. Iubiți frați și surori, să îl redescoperim, în Evanghelie, pe Isus Cristos ca învățător al rugăciunii și să intrăm la școala sa. Vă asigur că vom găsi bucuria și pacea.”

Exprimaţi-vă opinia