21.10.2020, Vatican (Catholica) – Există un ateism de toate zilele, a explicat Papa Francisc: al celui care crede în Dumnezeu dar îi urăște pe semeni; al celui care „neagă imaginea divină care este imprimată în fiecare ființă umană”. „Acesta este un ateism practic”, a spus el la cateheza de la audiența generală din 21 octombrie 2020. „A nu recunoaște persoana umană ca imagine a lui Dumnezeu este un sacrilegiu, este o oroare, este cea mai rea ofensă care se poate aduce templului și altarului.”
Sfântul Părinte a continuat catehezele despre Psalmi, începute săptămâna trecută. „Psaltirea prezintă rugăciunea ca realitatea fundamentală a vieții”, a spus el. A afirmat că există o rugăciune falsă, „făcută numai pentru a fi admirați de ceilalți. Acela sau aceia care merg la Liturghie numai pentru a arăta că sunt catolici sau pentru a-și arăta ultimele haine cumpărate, sau pentru a face o impresie bună în societate. Fac o rugăciune falsă.” Și a continuat: „Rugăciunea este centrul vieții. Dacă există rugăciunea, și fratele, sora, și dușmanul, devine important. Un vechi dicton al primilor monahi creștini spune astfel: ‘Fericit monahul care, după Dumnezeu, îi consideră pe toți oamenii ca Dumnezeu’. Cine îl adoră pe Dumnezeu, îi iubește pe fiii Săi. Cine îl respectă pe Dumnezeu, respectă ființele umane.”
„Psaltirea este o mare școală”, a susținut Pontiful, explicând apoi că nu toți psalmii folosesc „cuvinte rafinate și gentile”, unii fiind marcați de „cicatricile existenței”. „Și psalmii la persoana întâi singular, care destăinuiesc gândurile și problemele cele mai intime ale unui individ, sunt patrimoniu colectiv, ajungând să fie rugați de toți și pentru toți. Rugăciunea creștinilor are această ‘respirație’, această ‘tensiune’ spirituală care ține împreună templul și lumea. Rugăciunea poate să înceapă în penumbra unui naos, dar după aceea își termină cursa pe străzile orașului. Și viceversa, poate să răsară în timpul ocupațiilor zilnice și să aibă împlinire în liturgie. Ușile bisericilor nu sunt bariere, ci ‘membrane’ permeabile, disponibile să primească strigătul tuturor.”
După câteva exemple din Psalmi, Papa Francisc a spus: „Dacă tu te rogi multe rozarii pe zi, dar după aceea bârfești despre alții, și după aceea ai supărare în tine, ai ură împotriva altora, acesta este pur artificiu, nu este adevăr. Avem această poruncă de la el: cine îl iubește pe Dumnezeu să îl iubească și pe fratele său.” Și a încheiat: „Iubiți frați și surori, rugăciunea psalmilor să ne ajute să nu cădem în ispita ‘fărădelegii’, adică să trăim, și poate să ne și rugăm, ca și cum Dumnezeu nu ar exista și ca și cum săracii nu ar exista.”