MESAJUL AG CRSM CSMR 2020

Publicatla 15 October 2020

Constrânși ca niciodată, dar motivați ca întotdeauna, aproape 50 de surori și frați s-au reunit online în zilele de 13-14 octombrie cu prilejul Adunării Generale a Conferințelor Superioarelor Majore și Superiorilor Majori din România. Tema, stabilită cu mult timp înainte, avea să-și descopere abia acum deplina ei actualitate profetică: „Transformare: Prin criză spre identitate”.

În salutul de deschidere, Excelența Sa, Nunțiul apostolic Miguel Maury Buendia, ne-a reamintit invitația papei Francisc de a ne reînnoi privirile în vremurile acestea de criză și oportunitate cu „ o privire nouă, care știe să vadă harul, care știe să-și caute aproapele, care știe să spere”.

La rândul său, Psf. Laszlo Bocskei, Episcopul romano-catolic de Oradea, care inițial se oferise cu generozitate să găzduiască AG CRSM și CSMR, ne-a pus virtual în fața ochilor o imagine și un psalm: Sf. Carol Borromeu rugându-se în timp de pandemie în 1576 și versetul plin de încurajare care încheie ps. 87: „Toate izvoarele mele sunt în tine”.

În prima conferință despre Criză și identitate, pr. Leo Pall ne-a prezentat cele două noțiuni cu multă luciditate, adică cu mult realism, fără iluzii, dar în lumină, în lumina lui Dumnezeu. Astfel, identitatea personală și instituțională în Viața consacrată se cere înțeleasă ca o unitate și continuitate durabilă, precum și ca o fidelitate față de valori. Când o astfel de identitate intră în criză, o dată cu diferența dintre ce credem despre noi și ce suntem în realitate descoperim și nevoia de a reduce tot mai mult acest decalaj. Iar criza care pune în lumină acest decalaj se arată în realitate crucială: la virus nou, trebuie căutat un răspuns nou! De aceea, a concluzionat că în urma pandemiei, viața consacrată ori va ieși mai puternică, ori se va adânci și mai mult într-o caricatură a consacrării. Totuși ultimul cuvânt a fost unul de speranță: Să nu irosim criza, să descoperim că iubirea e mai puternică decât frica!

La rândul ei, sora Regina Birou, a continuat provocarea inițială, acutizând-o la un alt nivel: „cine (nu) se simte în criză?” Și în acest context, l-a evocat surprinzător pe Einstein, pentru care „criza este o binecuvântare spre creștere”. Adaptând afirmația la realitatea vieții consacrate, ne-a conștientizat că situația de criză a precedat cu mult izbucnirea pandemiei, care nu făcut decât să acutizeze o realitate deja dramatică: marea noastră „bubă” constă în lipsa de calitate a vieții comunitare și în lipsa de coerență a vieții consacrate. De aici au reieșit trei „imperative” adresate deopotrivă surorilor și fraților: convertire, umanizare și fraternitate, ca trei apeluri urgente de a alege umanul și nu inumanul pentru a redeveni semne ale lui Cristos.

În încheiere, Psf. Florentin, puntea dintre CER și Viața consacrată din România, ne-a însuflețit prin înduhovnicirea celor trei îndemnuri sanitare din timpul pandemiei: „Stați acasă!” ca un prilej de redescoperire a comunității ca primă misiune a persoanelor consacrate; „Distanțare fizică” ca prilej de apropiere spirituală prin arta privirii, a zâmbetului și a rugăciunii; „Puneți-vă măștile!”, dar în sens de ocrotire, și nu invers de ascundere sau de fațadă față de aproapele!

Cu ce rămânem din aceste zile copleșite de Darurile Duhului, revărsate spiritual pe cale virtuală? Cu urgența convertirii privirilor noastre: asupra propriei realități ca persoane și institute de viață consacrată, a chemării și misiunii primite în dar mai ales în timp de criză, și mai ales a lui Dumnezeu, care nu încetează să ne privească, văzând pe Fiul Său în fiecare soră și frate de pe acest pământ!

Consiliile CRSM și CSMR

Exprimaţi-vă opinia