23.09.2020, Vatican (Catholica) – „Cineva mi-ar putea spune: ‘Dar, părinte, astăzi vorbiți în termeni dificili!’ Însă pentru aceasta încerc să explic ce înseamnă.” Astfel a spus Sfântul Părinte la audiența generală de astăzi, după ce a afirmat că solidaritatea are nevoie de subsidiaritate. Și într-adevăr a explicat acest din urmă concept, care este cheie în doctrina socială a Bisericii, subliniind că subsidiaritatea trebuie să fie funcțională și de sus în jos, „de la statul central la popor”, și de jos în sus, „de la formațiunile poporului în sus”. Tema audienței generale de miercuri, 23 septembrie 2020, a fost „Subsidiaritatea și virtutea speranței”, a opta în seria de cateheze generată de situația actuală sanitară.

„Fiecare trebuie să aibă posibilitatea de a asuma propria responsabilitate în procesele de vindecare a societății din care face parte”, a spus Pontiful. Într-o parte critică, a deplâns faptul că „sunt ascultate mai mult marile companii financiare decât oamenii sau cei care mișcă economia reală; sunt ascultate mai mult companiile multinaționale decât mișcările sociale. Spus aceasta cu limbajul obișnuit: sunt ascultați mai mult cei puternici decât cei slabi și acesta nu este drumul, nu este drumul uman, nu este drumul învățat de la Isus, nu este realizarea principiului de subsidiaritate.” Și a subliniat: „Pentru a ieși mai buni dintr-o criză, principiul de subsidiaritate trebuie să fie aplicat, respectând autonomia și capacitatea de inițiativă a tuturor, în special a celor din urmă.”

Papa a făcut în continuare legătura dintre subsidiaritate și speranță. „A aplica principiul de subsidiaritate dă speranță, dă speranță într-un viitor mai sănătos și drept; și acest viitor îl construim împreună, aspirând la lucrurile mai mari, lărgind orizonturile noastre. Ori împreună, ori nu funcționează. Ori lucrăm împreună pentru a ieși din criză, la toate nivelurile societății, ori nu vom ieși niciodată. A ieși din criză nu înseamnă a da o zugrăveală peste situațiile actuale, ca să pară ceva mai drepte. A ieși din criză înseamnă a schimba, și adevărata schimbare o fac toți, toate persoanele care formează poporul. Toate profesiile, toți. Și toți împreună, toți în comunitate. Dacă nu fac așa toți, rezultatul va fi negativ.”

„Speranța este îndrăzneață, și atunci să ne încurajăm să visăm lucruri mari. Frați și surori, să învățăm să visăm lucruri mari! Să nu ne fie frică să visăm lucruri mari, căutând idealurile de dreptate și de iubire socială care se nasc din speranță. Să nu încercăm să reconstruim trecutul, trecutul este trecut, ne așteaptă lucruri noi”, a spus. „Domnul a promis: ‘Eu voi face noi toate lucrurile’. Să ne încurajăm să visăm lucruri mari căutând aceste idealuri, să nu încercăm să reconstruim trecutul, mai ales acela care era nedrept și deja bolnav, pe care l-am numit deja ca nedreptăți. Să construim un viitor în care dimensiunea locală și cea globală se îmbogățesc reciproc – fiecare poate să dea ceea ce este al său, fiecare trebuie să dea din ceea ce este al său, cultura sa, filozofia sa, modul său de a gândi – unde frumusețea și bogăția grupurilor mai mici chiar și a grupurilor rebutate să poată înflori pentru că și acolo există frumusețe, și unde cel care are mai mult să se angajeze să slujească și să dea mai mult celui care are mai puțin.”

Exprimaţi-vă opinia