Bernard Sesboüé SJ: Pedagogia lui Cristos. Elemente de cristologie fundamentală
14.09.2020, Iași (Catholica) – La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Pedagogia lui Cristos. Elemente de cristologie fundamentală, scrisă de Bernard Sesboüé și tradusă în limba română de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 270 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei. Redăm ca prezentare din cuvintele autorului.
Pedagogia lui Cristos, genitiv subiectiv și genitiv obiectiv: acest titlu are, intenționat, un scop dublu. El evocă ceea ce a fost pedagogia lui Isus în modul lui de a revela și de a provoca credința ucenicilor săi. El se referă, de asemenea, la pedagogia referitoare la Cristos pusă în act de cei care au misiunea de a vesti aceeași credință. Lucrarea face constant o trecere de la un punct de vedere la altul. Autorul este, într-adevăr, convins că vestirea credinței astăzi are tot interesul de a considera pedagogia lui Isus drept o referință fundamentală: nu este doar o pedagogie a revelației, este o pedagogie revelată. Iată de ce această carte – care încearcă să propună cât mai bine datele teologice complexe și, din această cauză, nu poate face economie de orice tehnicitate – se adresează nu doar celor care studiază teologia, ci și creștinilor convinși, care simt nevoia de a fundamenta ca sub-fundație motivele pe care le au de a-l mărturisi pe Isus din Nazaret drept Cristos și Domn, precum și tuturor oamenilor de bunăvoință, care, preocupați de „cazul Isus”, caută să cunoască pe ce cale și în numele a ce creștinii pot crede că Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu.
Acest proiect este rodul unei convingeri și al unei opinii. Situația culturală a timpului nostru arată cu evidență că nu se mai poate propune credința creștină fără a propune, în aceeași mișcare, și accesul la aceeași credință. Nu mai este timpul – dacă, de altfel, a existat vreodată cu adevărat – în care este suficient să se afirme adevărurile de credință, chiar în ordinea cea mai bună primită de la tradiția catehetică, fără a spune, în același timp, prin care demers și pe ce cale creștinii au ajuns la această mărturisire, ce devenire presupune ea, ce obiecții are de demontat, cum a apărut ea ca un act uman justificabil în fața rațiunii și a istoriei. Să luăm un exemplu deosebit de delicat: zămislirea feciorelnică a lui Isus. Prezentată în mod imediat și lipsită de contextul concret al evoluției credinței în Cristos, ea nu poate să pară decât o afirmație mitologică. Dacă, dimpotrivă, este luată în mișcarea genezei credinței cristologice, atunci se descoperă sensul și funcția ei; actul credinței apare atunci posibil, pentru că este fundamentat.
În acest spirit capitolele care urmează prezintă „elemente ale cristologiei fundamentale”, evident legate de expuneri ale teologiei dogmatice. Ele nu pretind să propună o cateheză cristologică, ci atrag atenția asupra unui număr de date a căror folosire în opera catehetică ar putea fi rodnică. Punctul de vedere dominant nu este „teologia relatării”, adică aceea care scoate învățătura credinței din însăși urzeala narațiunilor biblice, ci pedagogia credinței. Lucrarea cuprinde două mișcări și o concluzie. Partea întâi, „Accesul la cristologie”, trasează pe scurt cei doi timpi ai dezvoltării acesteia, de ambele părți ale pragului, care este învierea.
Partea a doua, „Istoria și credința”, se dedică problemei puse referitor la Cristos de timpurile moderne. Se cunoaște opoziția care a apărut între Isus al istoriei și Cristos al credinței. Unde ne aflăm astăzi cu privire la acest punct crucial? În ce măsură istoria poate suporta și verifica afirmațiile credinței? Cum aceste două date se articulează într-o unitate care respectă specificitatea acestor două domenii? Analiza este introdusă de parcursul istoric al mișcării de balansare care i-a determinat de două secole pe teologi să dea, în mod succesiv, prioritate uneia sau alteia. Unele capitole din această carte au fost publicate sub formă de articole. Însă ele au fost prelucrate profund, aduse la zi și organizate în funcție de un nou proiect. Altele sunt inedite. Ansamblul lor este departe de a fi complet. Așa cum sunt, ele ar putea folosi la adevărata înțelegere a misterului de nepătruns al lui Cristos.