Credincioși catolici

24.07.2020, Vatican (Catholica) – Congregația pentru Cler a publicat luni noi îndrumări pentru parohiile catolice, îndrumări care au drept scop încurajarea parohiilor să se gândească la ele ca la comunități misionare de evanghelizare. Documentul nu indică noi norme sau politici pentru viața parohială, dar încurajează catolicii să se gândească în rugăciune la identitatea parohiilor lor. Iată câteva teme din document:

Parohia înseamnă misiune

Îndrumările oferă parohiilor „chemarea la a ieși din sine, oferind instrumente de reformare, chiar structurală, în spirit de comuniune și de colaborare, de întâlnire și de apropiere, de milostivire și de solicitudine pentru proclamarea Evangheliei”. „Încă de la început, parohia este gândită ca un răspuns la o necesitate pastorală precisă, și anume aceea de a aduce Evanghelia la oameni prin proclamarea credinței și celebrarea Sacramentelor”, se spune în document. Pentru ca parohia să își îndeplinească misiunea, „este necesară o vitalitate reînnoită, care favorizează redescoperirea vocației botezatului ca discipol al lui Isus Cristos și misionar al Evangheliei”. În special în anumite părți ale lumii, unde mulți oameni nu își cunosc sau nu își practică credința, documentul încurajează parohiile să discearnă cum să se gândească la ele însele ca la niște comunități misionare și cum să se concentreze pe proclamarea Evangheliei tuturor celor care o vor auzi.

Euharistia și săracii trebuie să fie în centrul vieții parohiale

„Celebrarea misterului euharistic este ‘izvorul și culmea întregii vieți creștine’ și, în consecință, momentul esențial pentru edificarea comunității parohiale”, indică noile îndrumări. Liturghia trebuie să fie centrul vieții parohiei, spune documentul, precum și locul din care parohia își primește misiunea. În Liturghie, parohia „percepe prezența vie a Domnului Răstignit și Înviat, primind anunțul întregului mister al mântuirii”.

Documentul continuă spunând că săracii trebuie invitați în inima vieții parohiale. „Un ‘sanctuar’ deschis tuturor, parohia, chemată să fie ajungă la toți, fără excepție, trebuie să nu uite că cei săraci și marginalizați trebuie să aibă mereu un loc privilegiat în inima Bisericii. Comunitatea parohială evanghelizează săracii și este evanghelizată de săraci, descoperind din nou chemarea de a vesti Cuvântul în toate contextele, în același timp neuitând de ‘legea supremă’ a carității, după care vom fi cu toții judecați.”

Teritorialitate contează, dar nu poate limita

Majoritatea parohiilor sunt definite de teritoriul lor. Cu puține excepții, o parohie este, concret vorbind, comuniunea botezaților din limitele unui anumit teritoriu, definit de Episcop. În Occident, acest concept a fost uitat de cele mai multe ori, catolicii tinzând să meargă la Liturghie în parohia unde se simt cel mai bine primiți sau hrăniți și, în ciuda încurajării din partea unor Episcopi, mulți dintre cei ce merg duminical la Liturghie nu cunosc limitele parohiei.

Îndrumările Congregației pentru Cler recunosc această realitate. „Mobilitatea sporită și cultura digitală au extins limitele existenței”, se afirmă în document. „Oamenii sunt astăzi mai puțin asociați unui context geografic definit și imuabil” și „cultura digitală a modificat inevitabil conceptul de spațiu, împreună cu limbajul și comportamentul oamenilor, în special pentru generațiile tinere”. Dar documentul insistă că teritorialitatea contează, că „relațiile interpersonale riscă să fie dizolvate într-o lume virtuală fără nici un angajament sau responsabilitate față de aproapele”. Parohia nu este o comunitate auto-selectată sau auto-definită, ci un set de oameni cu obligații unul față de celălalt, iar îndrumările avertizează împotriva pierderii acestei conștientizări.

Deoarece parohia este menită să încurajeze în comunitatea zonală un sentiment de responsabilitate creștină unul față de celălalt, documentul spune clar că planurile parohiilor privind evanghelizarea și opera misionară trebuie să țină cont de „cei care locuiesc efectiv pe teritoriu. Fiecare plan trebuie să fie situat în cadrul experienței trăite de comunitate și implantat fără a provoca daune, cu o fază necesară de consultare prealabilă și de implementare și verificare progresivă”. Cu toate acestea, spun îndrumările, misiunea unei parohii nu se încheie la granițele ei teritoriale. În lumina unei lumi în schimbare, „orice acțiune pastorală care este limitată la teritoriul parohiei este depășită”. Pe scurt, îndrumările îi îndeamnă pe catolici să se gândească la parohiile lor ca la o comunitate, cu obligații ale membrilor unul față de celălalt, având misiunea de a proclama Evanghelia, împreună, dincolo de limitele propriei comunități.

Exprimaţi-vă opinia