16.07.2020, Vatican (Catholica) – Congregația pentru Doctrina Credinței a prezentat joi, 16 iulie 2020, un Vademecum privind unele aspecte de procedură în abordarea cazurilor de abuz sexual asupra minorilor, comise de unii membri ai clerului. Ghidul oferă un răspuns precis și la momentul potrivit la așa-numitele „întrebări frecvente” cu privire la procedurile care trebuie urmate pentru a face față cazurilor de abuz. Acesta este, în esență, conținutul Vademecumului elaborat de Congregația pentru Doctrina Credinței și publicat joi, 16 iulie a.c.

Textul este de fapt un manual de instrucțiuni care, în circa 30 de pagini și 9 capitole, răspunde la întrebările principale cu privire la unele aspecte de procedură în abordarea cazurilor de abuz sexual asupra minorilor, comis de membri ai clerului. Prin urmare, nu este un text normativ sau un document legislativ nou în această materie, ci un instrument conceput pentru a ajuta persoanele abilitate să aplice în mod concret normele canonice privind aceste delicte grave – „delicta graviora” – ce reprezintă, pentru „întreaga Biserică, o rană adâncă și dureroasă care necesită vindecare”. Solicitat în cadrul întâlnirii președinților Conferințelor Episcopale privind tutelarea minorilor, care s-a desfășurat în Vatican, între 21 și 24 februarie 2019, cu tema „Protecția minorilor în Biserică”, Vademecumul este difuzat în versiunea așa-numită „1.0”, deoarece se prevăd actualizări periodice pe baza modificării normativei în vigoare sau al modalităților prevăzute de Congregația pentru Doctrina Credinței.

Ce atitudini constituie infracțiuni? Cum se desfășoară anchetele preliminare? Care sunt procedurile penale posibile? – sunt câteva din întrebările la care răspunde Vademecumul redactat de Congregația pentru Doctrina Credinței, făcând continuu trimitere la normativa în vigoare, precum documentul în formă de motu proprio „Sacramentorum Sanctitatis Tutela, a Papei Ioan Paul al II-lea, din 2001, actualizat de Papa Benedict al XVI-lea, în 2010, și cel mai recent motu proprio „Vos era lux mundi”, a papei Francisc”, din 2019. Din textul Vademecumului publicat de Congregația pentru Doctrina Credinței reies patru exigențe. În primul rând, protejarea persoanei umane, autoritățile ecleziastice fiind îndemnate să se implice astfel încât să asigure tratarea cu demnitate și respect a victimei și a familiei sale.

Documentul evidențiază necesitatea „primirii, ascultării și însoțirii lor prin servicii specifice precum și prin asistență spirituală, medicală și psihologică, în funcție de fiecare caz”. „Același lucru se poate face și în cazul celui acuzat”, precizează manualul. O a doua exigență evidențiată de Vademecum este necesitatea verificării scrupuloase și corecte a informațiilor privind un presupus caz de abuz. Indiferent dacă nu există un denunț formal, indiferent dacă știrea a fost difuzată de mass-media, inclusiv de rețelele de socializare, sau dacă sursa este anonimă, documentul sugerează evaluarea cu atenție a oricărei informații primite și aprofundarea ei. Desigur, rămâne valabil sigiliul sacramental: într-un astfel de caz, confesorul va trebui să îl convingă pe penitent să comunice cu privire la presupusul abuz pe alte căi.

Cea de-a treia exigență se referă la comunicare, în câteva puncte ale Vademecumului amintindu-se obligația de a respecta „secretul profesional”, chiar dacă se precizează că, în timpul anchetei prealabile, presupusa victimă și martorii nu sunt obligați la tăcere cu privire la fapte. Cu toate acestea, se solicită evitarea publicității „inadecvate și ilegale” a informațiilor, în special în faza de investigații preliminare, pentru a nu da impresia că s-a dat deja un verdict asupra faptelor. Un paragraf din manual se referă la comunicatele de presă care trebuie difuzate în cazul unei anchete preliminare, recomandându-se prudență și utilizarea unor formulări „esențiale și stricte”, fără „anunțuri senzaționale” și fără a cere scuze în numele Bisericii deoarece, făcând astfel, s-ar emite înainte de încheierea investigațiilor o judecată asupra faptelor.

Ce-a de-a patra exigență reliefează importanța colaborării dintre Biserică și Stat, subliniindu-se – de exemplu – că „și în cazul absenței unei explicite obligații normative, autoritățile ecleziastice prezente trebuie să denunțe autorităților civile competente ori de câte ori consideră ca fiind indispensabil pentru tutelarea persoanei lezate sau a altor minori de pericolul unor ulterioare acte penale. De asemenea, se amintește că „activitatea de anchetă trebuie desfășurată în spiritul respectării legii civile a oricărui stat”. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)

Sursa: Vatican News România

Exprimaţi-vă opinia