Impresii de la cursul biblic 2020

Publicatla 11 July 2020

    Între 5 şi 10 iulie a avut loc la Centrul Spiritual Manresa din Cluj Napoca cursul de studiu biblic care se desfăşoară de cațiva ani, în fiecare vară, şi pe care l-am aşteptat toți cu nerăbdare şi bucurie.

   Cursul a fost transmis şi on-line, majoritatea celor înscrişi participând virtual, însă cațiva i-au ținut companie părintelui Iosif la centru. Mărturisesc că mi-au lipsit şi mie frumusețea şi liniştea acestui loc,  mi-au lipsit întalnirile „față în față” cu oamenii dragi pe care i-am cunoscut la cursul de anul trecut, însă bogăția informațiilor primite şi prelegerile pline de naturalețe au compensat această tristețe.

 După ce anul trecut am parcurs împreună cu părintele Iosif Şandoru şi cu părintele Pino di Luccio Cartea Genezei, anul acesta am fost călăziți prin căteva „pagini alese din Evanghelia după Luca” şi de către părintele Piero Lamazza, alături de părintele Iosif şi de părintele Pino.

  Am străbătut un drum de 5 zile, interesant dar şi solicitant totodată, pe parcursul căruia părintele Iosif ne-a vorbit despre bucurie şi rolul femeilor în evanghelia după sf Luca, despre drum ca metaforă a vieții creştine, despre veşnicie şi valoarea prezentului, oprindu-se în ultima zi asupra figurii tâlharului iertat de Isus pe cruce.

  Părintele Pino ne-a explicat ce înseamnă sărăcia în viziunea Sf. evanghelist Luca, punând-o în legătură cu parabolele milostivirii, iar împreună cu părintele Piero am privit şi noi în urma tanărului bogat, care nu s-a putut dezlipi de bogățiile sale pentru a-l urma pe Isus şi am vizitat casa lui Zaheu, după ce, printr-un inspirat joc de rol, am încercat să-l cunoaştem pe Zaheu şi să ne imaginăm viața sa înainte de a-l întălni pe Isus şi de a-i accepta invitația.

  Întrebările la care eram invitați să medităm după fiecare prelegere – dintre care amintesc aici doar cateva: ”Cum îmi trăiesc eu bucuriile dar şi suferințele?”, „Cât sunt de liber în dorințele pe care le am?”, „Dacă Dumnezeu are atata răbdare cu mine, câtă răbdare am eu cu mine însumi?” – ne-au interpelat pe fiecare în parte şi ne-au dăruit încă un prilej de a privi în sufletele noastre.

    Împărtăşirile de grup au fost un moment de bucurie, în care am reuşit să privesc dincolo de numele sau de chipurile pe care le vedeam pe ecranul laptopului, şi să întâlnesc oameni deosebiți, fiecare cu vocația şi calea sa unică, dar toți pe acelaşi drum.

   Cursul acesta mi-a oferit răspunsul la multe dintre întrebările pe care le aveam, dar mi-a ridicat şi multe altele noi. Am regretat că s-a terminat, dar rămane bucuria de a şti că Domnul este cu noi în fiecare zi şi că, dacă ne punem cu adevărat în prezența Lui, cu „EL nu te plictiseşti niciodată” !

(Dana Morar)

Exprimaţi-vă opinia