Ennio Morricone

06.07.2020, Vatican (Catholica) – „Dacă voi veți continua să comiteți nedreptăți, Dumnezeu vă va lăsa fără muzică.” În această frază a lui Casiodor, Ennio Morricone, marele compozitor roman decedat astăzi, 6 iulie 2020, la vârsta de 91 de ani, vedea sintetizată viziunea spirituală care angaja toată opera sa muzicală. „Pentru el muzica era exprimare nu numai estetică ci și etică”, afirmă Cardinalul Gianfranco Ravasi, președinte al Consiliului Pontifical al Culturii. El i-a adus la cunoștință maestrului legendar această maximă a senatorului roman, devenit după aceea călugăr și fondator al primei universități creștine în Calabria.

În decursul timpului, Ravasi stabilise cu Morricone un raport de prietenie și respect reciproc. Un raport format din întâlniri, cele în casa de vizavi de Campidoglio unde compozitorul, la aproape 85 de ani și înainte de căderea urâtă care l-a condus la moarte, „continua să facă gimnastică”, sau acelea în timpul concertelor, cum sunt evenimentul de Crăciun la Assisi sau la Târgul din Kielce în Polonia, în care dirija orchestre „cu mare energie”. Un raport format mai ales din dialoguri, întrebări, destăinuiri. Despre muzică, despre, a cărui promotor este Cardinalul Ravasi – prieten a nenumărați artiști și dirijori de orchestră -, dar și despre teme de credință: „Umanitatea sa era una imediată. Îi plăcea mult să asculte și un pic și să provoace. În ultimele timpuri era interesat de temele de escatologie, probabil simțea că erau ultimii ani”, relatează Cardinalul pentru Vatican Insider.

Chiar Cardinalul i-a înmânat lui Morricone, la 15 aprilie 2019, în timpul Săptămânii Sfinte, medalia de aur a pontificatului pentru „mărturia sa nu numai de cultură ci și de credință” în numele Papei Francisc. Un Papă de care compozitorul se simțea „atras” așa de mult încât a compus pentru el o Missa Papae Francisci. Comandată de iezuiți pentru a celebra bicentenarul reconstituirii Societății lui Isus, a interpretat-o în 2015 în „Chiesa del Gesù”, la Roma. „Însă dorința sa era ca să fie interpretată în Bazilica San Pietro”, explică Mons. Ravasi. „Din păcate nu s-a reușit: în afară de a fi o Misă foarte lungă, cerea un context deosebit, nu al liturgiei în sens strict. Un pic s-a mâhnit.” Însă Ennio Morricone a avut ocazia de a-l întâlni pe Papa argentinian și de a-i arăta partitura. Cu acea ocazie a povestit și că a plâns împreună cu Pontiful.

Misa dedicată lui Jorge Mario Bergoglio a fost unica Misă compusă de acest geniu poliedric, care a primit premiul Oscar și este autor a peste 400 de coloane sonore pentru filme de genuri diferite – de la „C’era una volta il West” de Leone la „Nuovo Cinema Paradiso” și „Malena” de Tornatore până la ultimul „Hateful Eight” de Tarantino și – unele atât de iconice încât au depășit chiar faima peliculelor. Totuși, firul „sacrului” a însoțit întreaga carieră a lui Morricone, emanație a acelei „dimensiuni spirituale” care i-a impregnat viața și arta. O spiritualitate „mereu prezentă” în scrierea sa, spunea el însuși, independent de voința sa. „Opera cea mai semnificativă din punct de vedere religios” a fost fără îndoială coloana sonoră a lui „Mission”, capodopera lui Roland Joffé din 1986, ale cărei note inconfundabile răsună în urechile unor multitudini de persoane, din orice latitudine și generație. „Simțea mult acel film”, spune Cardinalul Ravasi, amintind pasiunea care îl anima pe Morricone în orice lucru făcea. Și la Târgul din Kielce, în Polonia, a primit un premiu dat de Sfântul Scaun oamenilor de cultură, „a dirijat în Auditorium un oratoriu pentru Papa Ioan Paul al II-lea, un alt Pontif de care se simțea foarte legat, cu o atare energie încât am rămas impresionat”.

„În modul său Morricone a fost un credincios. Un credincios dar creativ”, afirmă Cardinalul. „A primit o formare religioasă tradițională, nu tradiționalistă, avea o sensibilitate deosebită pentru fidelitatea față de liturgie și era foarte afecționat de unii preoți. Cu toate acestea, avea îndoielile sale și îi plăcea să provoace, mai ales voia să înfrunte anumite teme în timpul dialogurilor private. În ultimele timpuri discutam despre concepția despre viața de dincolo în creștinism. A trăit acești ani recenți cu o referință la Dumnezeu, împreună cu soția Maria foarte credincioasă.” Cardinalul Ravasi l-a invitat pe Morricone să intervină în timpul unei adunări plenare a Dicasterului Culturii: „Erau prezente diferite figuri din toată lumea. Îl cunoșteau toți, chiar Episcopi și consultanți care nu aveau interese muzicale directe. De altfel, era capabil să facă muzică de calitate dar nu prea sofisticată încât să ceară o gramatică interpretativă deosebită. Îmi amintesc de intervenția sa așa de strălucitoare, intensă, participată. A vorbit despre legătura dintre a vedea și a asculta, muzica era pentru el împletirea vederii și a ascultării. În acest sens opera sa muzicală a fost o mare exprimare de spiritualitate interioară.”

În Vatican, cel care a primit premiul Oscar a dirijat în 2016 „Concertul cu săracii și pentru săraci” cu Orchestra Roma Sinfonietta și Corul Academiei Naționale „Sfânta Cecilia”, făcând să răsune în Aula Paul al VI-lea piesele sale cele mai celebre. În 2020, Morricone ar fi trebuit să se întoarcă anul acesta pentru a dirija o întâlnire specială în Aula Paul al VI-lea. El însuși anunțase asta anul trecut, surprinzându-i pe toți admiratorii care l-au însoțit în acel adio de la scene la Lucca. „Anul viitor ar trebui să fie un concert în Aula Nervi, în Vatican. Nu mi-a cerut Papa acest lucru, dar oricum nu puteam să spun nu”, a spus compozitorul. Acest ultim concert nu se va ține. Probabil, așa cum a scris tot Ravasi într-un tweet, acum Dumnezeu va fi cel care îi va da „funcția pentru vreo partitură ca să o interpreteze cu corurile îngerești”. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia