21.06.2020, Vatican (Catholica) – Pornind de la pericopa evanghelică de astăzi, Papa Francisc a evidențiat trei ispite actuale: „a îndulci Evanghelia, a o dilua; a doua, persecuția; și a treia, senzația că Dumnezeu ne-a lăsat singuri”. Ele au fost împărtășite înainte de momentul de rugăciune „Îngerul Domnului”, de la miezul zilei, desfășurat ca înainte de pandemie de la fereastră. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia din această duminică (cf. Mt 10,26-33) răsună invitația pe care Isus o adresează discipolilor Săi de nu le fi frică, de a fi puternici și încrezători în fața provocărilor vieții, prevestindu-le împotrivirile care îi așteaptă. Textul de astăzi face parte din discursul misionar, cu care Învățătorul îi pregătește pe apostoli pentru prima experiență de vestire a Împărăției lui Dumnezeu. Isus îi îndeamnă cu insistență să „nu se teamă”. Teama este unul din cei mai urâți dușmani ai vieții noastre creștine. Isus îndeamnă: „Nu vă temeți”, „nu vă temeți”. Și Isus descrie trei situații concrete pe care ei vor trebui să le înfrunte.

Înainte de toate, prima, ostilitatea celor care ar vrea să reducă la tăcere Cuvântul lui Dumnezeu, îndulcindu-l, diluându-l, sau reducându-l la tăcere pe cel care îl vestește. În acest caz, Isus îi încurajează pe apostoli să răspândească mesajul de mântuire pe care El li l-a încredințat. Pentru moment, El l-a transmis cu atenție, aproape în ascuns, în micul grup al discipolilor. Însă ei vor trebui să îl spună „în lumină”, adică deschis, și să vestească „de pe acoperișuri” – așa spune Isus – adică public, Evanghelia Sa.

A doua dificultate pe care misionarii lui Cristos o vor întâlni este amenințarea fizică împotriva lor, adică persecuția directă împotriva persoanelor lor, până la uciderea lor. Această profeție a lui Isus s-a realizat în toate timpurile: este o realitate dureroasă, însă atestă fidelitate martorilor. Câți creștini sunt astăzi persecutați în toată lumea! Suferă pentru Evanghelie cu iubire, sunt martirii din zilele noastre. Și putem spune cu siguranță că sunt mai mulți decât martirii din primele timpuri: atâția martiri, numai pentru faptul că sunt creștini. Acestor discipoli de ieri și de astăzi care îndură persecuția Isus le recomandă: „Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul” (v. 28). Nu trebuie să ne lăsăm înspăimântați de cei care încearcă să elimine forța evanghelizatoare cu aroganța și violența. De fapt, nimic nu pot face împotriva sufletului, adică împotriva comuniunii cu Dumnezeu: pe aceasta, nimeni nu o va putea lua de la discipoli, pentru că este un dar al lui Dumnezeu. Singura teamă pe care discipolul trebuie să o aibă este aceea de a pierde acest dar divin, apropierea, prietenia cu Dumnezeu, renunțând să trăiască după Evanghelie și procurându-și astfel moartea morală, care este efectul păcatului.

Al treilea tip de încercare pe care apostolii vor trebui să o înfrunte, Isus îl indică în senzația, pe care unii vor putea să o experimenteze, că însuși Dumnezeu i-a părăsit, rămânând distant și tăcut. Și aici îndeamnă să nu le fie teamă, pentru că, străbătând chiar și aceste și alte curse, viața discipolilor este în mod trainic în mâinile lui Dumnezeu, care ne iubește și ne păzește. Sunt ca acele trei ispite: a îndulci Evanghelia, a o dilua; a doua, persecuția; și a treia, senzația că Dumnezeu ne-a lăsat singuri. Și Isus a îndurat această încercare în Grădina Măslinilor și pe cruce: „Tată, pentru ce m-ai părăsit?”, spune Isus. Uneori se simte această ariditate spirituală; nu trebuie să ne temem de aceasta. Tatăl se îngrijește de noi, pentru că mare este valoarea noastră în ochii Săi. Ceea ce contează este sinceritatea, este curajul mărturiei, al mărturiei de credință: „a-l recunoaște pe Isus în fața oamenilor” și a merge înainte făcând binele.

Maria Preasfântă, model de încredere și de abandonare în Dumnezeu în ora adversității și a pericolului, să ne ajute să nu cedăm niciodată în fața descurajării, ci să ne încredințăm mereu Lui și harului Său, pentru că harul lui Dumnezeu este întotdeauna mai puternic decât răul.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Ieri, Națiunile Unite au celebrat Ziua Mondială a Refugiatului. Criza provocată de coronavirus a evidențiat exigența de a asigura protecția necesară și pentru persoanele refugiate, pentru a garanta demnitatea și siguranța lor. Vă invit să vă uniți cu rugăciunea mea pentru o angajare reînnoită și eficace a tuturor în favoarea protecției efective a fiecărei ființe umane, îndeosebi a celor constrânși să fugă datorită situațiilor de pericol grav pentru ei sau pentru familiile lor.

Un alt aspect asupra căruia pandemia ne-a făcut să reflectăm este raportul om-ambient. Închiderea a redus poluarea și ne-a făcut să redescoperim frumusețea atâtor locuri libere de trafic și de zgomote. Acum, cu reluarea activităților, toți ar trebui să fim mai responsabili de îngrijirea casei comune. Apreciez inițiativele multiple care, în fiecare parte a lumii, se nasc „de jos” și merg în acest sens. De exemplu, la Roma astăzi există una dedicată fluviului Tibru. Dar există atâtea în alte părți! Fie ca ele să favorizeze o cetățenie tot mai conștientă de acest bun comun esențial. Astăzi în patria mea și în alte locuri se celebrează ziua dedicată tatălui, tăticilor. Asigur de apropiere și rugăciune pe toți tăticii. Noi toți știm că a fi tătic nu este o meserie ușoară! Pentru aceasta să ne rugăm pentru ei. Amintesc în mod special și pe părinții noștri, care continuă să ne ocrotească din cer.

Și vă salut pe voi toți, dragi credincioși romani și pelerini veniți din diferite părți ale Italiei – acum încep să se vadă, pelerinii – și, tot mai mulți, și din alte țări – cineva: văd steagurile… Salut îndeosebi pe voi, tinerii: astăzi îl amintim pe Sfântul Alois Gonzaga, un tânăr plin de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele; a murit foarte tânăr, aici la Roma, pentru că se îngrijea de bolnavi de ciumă. Mijlocirii sale îi încredințez pe tinerii din toată lumea. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia