17.06.2020, Vatican (Catholica) – „Atitudinea mijlocirii este proprie sfinților, care, imitându-l pe Isus, sunt ‘punți’ între Dumnezeu și poporul său. În acest sens, Moise a fost cel mai mare profet al lui Isus, avocatul și mijlocitorul nostru (cf. CBC 2577). Și astăzi, Isus este ‘pontifex’, este puntea între noi și Tatăl. Și Isus mijlocește pentru noi, îi arată Tatălui rănile care sunt prețul mântuirii noastre și mijlocește. Și Moise este figură a lui Isus care astăzi se roagă pentru noi, mijlocește pentru noi.” Aceste cuvinte au fost spuse de Papa Francisc astăzi, la a șaptea cateheză dedicată rugăciunii, în cadrul audiențelor generale de miercuri.
Sfântul Părinte s-a oprit asupra figurii lui Moise, pe care îl vedem ca „un falit” la început, de la o carieră promițătoare la curtea Faraonului ajungând să pască o turmă „care nici măcar nu este a lui”. Dar atunci Dumnezeu îi vorbește, la tufișul aprins. „Lui Dumnezeu care vorbește, care îl invită să se îngrijească din nou de poporul lui Israel, Moise îi opune fricile sale, obiecțiile sale: nu este vrednic de misiunea aceea, nu cunoaște numele lui Dumnezeu, nu va fi crezut de israeliți, are o limbă care se bâlbâie… Și astfel atâtea obiecții. Cuvântul care înflorește adesea pe buzele lui Moise, în fiecare rugăciune pe care o adresează lui Dumnezeu, este întrebarea: ‘de ce?’ De ce m-ai trimis? De ce vrei să eliberezi acest popor?”
Îl vedem astfel pe Moise om ca noi. „Așa ni se întâmplă și nouă: când avem îndoieli, cum putem să ne rugăm? Nu ne vine să ne rugăm.” Dar pe de altă parte, Moise a dat dovadă de „solidaritate cu poporul său, în special în ora ispitei și a păcatului. Mereu alipit de popor. Moise nu a pierdut niciodată amintirea poporului său. Și aceasta este măreția păstorilor: a nu uita poporul, a nu uita rădăcinile.” Pontiful a continuat: „Moise nu îl reneagă pe Dumnezeu, dar nu reneagă nici poporul său. Este coerent cu sângele său, este coerent cu glasul lui Dumnezeu. Așadar Moise nu este conducător autoritar și despot; dimpotrivă, cartea Numerilor îl definește ‘mai umil și blând decât orice om de pe pământ’ (cf. 12,3). În pofida condiției sale de privilegiat, Moise nu încetează să aparțină acelei cete de săraci în duh care trăiesc făcând din încrederea în Dumnezeu viaticul drumului lor. Este un om al poporului.”
Papa s-a oprit astfel la dimensiunea de mijlocitor a lui Moise. „Chiar și în momentele mai dificile, chiar și în ziua în care poporul îl repudiază pe Dumnezeu și pe el însuși drept conducător făcându-și un vițel de aur, Moise nu se simte să pună deoparte pe oamenii săi. Este poporul meu. Este poporul tău. Este poporul meu. Nu îl renegă pe Dumnezeu nici pe poporul său. Și îi spune lui Dumnezeu: ‘Poporul acesta a săvârșit un păcat mare: și-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, șterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!’ (Ex 32,31-32). Moise nu pune la bătaie poporul. Este puntea, este mijlocitorul. Ambii, poporul și Dumnezeu, și el este în mijloc. Nu îi vinde pe oamenii săi pentru a face carieră. Nu este un cățărător, este un mijlocitor: pentru oamenii săi, pentru trupul lor, pentru istoria lor, pentru poporul său și pentru Dumnezeu care l-a chemat. Este puntea.”
Sfântul Părinte a încheiat spunând că Moise ne este exemplu pentru a ne ruga cu ardoare lui Isus, mijlocind pentru lume. „Toți îi aparțin lui Dumnezeu. Cei mai urâți păcătoși, oamenii cei mai răi, conducătorii cei mai corupți, sunt fii ai lui Dumnezeu și Isus simte aceasta și mijlocește pentru toți. Și lumea trăiește și prosperă grație binecuvântării celui drept, grație rugăciunii de milostivire, grație acestei rugăciuni de milostivire, cel sfânt, cel drept, mijlocitorul, preotul, Episcopul, Papa, laicul, orice botezat, înalță neîncetat pentru oameni, în orice loc și în orice timp al istoriei. Să ne gândim la Moise, mijlocitorul. Și când vrem să condamnăm pe cineva și ne supărăm înăuntru – a ne supăra face bine însă a condamna nu face bine – să mijlocim pentru el: aceasta ne va ajuta mult.”