07.06.2020, Vatican (Catholica) – În Biserica Catolică de rit latin astăzi a fost sărbătoarea Preasfintei Treimi, care în calendarul bizantin va fi marcată mâine (lunea de după Rusalii). Papa Francisc s-a întâlnit pentru rugăciunea Angelus cu credincioșii sosiți în Piața San Pietro în număr mai mare decât săptămâna trecută. Iată alocuțiunea Sfântului Părinte, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe ITRC.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. In 3,16-18), sărbătoarea Preasfintei Treimi, arată – cu limbajul sintetic al apostolului Ioan – misterul iubirii lui Dumnezeu față de lume, creația Sa. În dialogul scurt cu Nicodim, Isus se prezintă ca Acela care duce la împlinire planul de mântuire al Tatălui în favoarea lumii. El afirmă: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul Său, unul născut” (v. 16). Aceste cuvinte vor să arate că acțiunea celor trei Persoane divine – Tată, Fiu și Duh Sfânt – este în întregime un unic plan de iubire care mântuiește omenirea și lumea, este un plan de mântuire pentru noi.

Dumnezeu a creat lumea bună, frumoasă, însă după păcat lumea este marcată de rău și de corupție. Noi, bărbați și femei, suntem păcătoși, toți, prin urmare Dumnezeu ar putea să intervină pentru a judeca lumea, pentru a distruge răul și a-i pedepsi pe păcătoși. În schimb, El iubește lumea, în pofida păcatelor ei; Dumnezeu iubește pe fiecare dintre noi și atunci când greșim și ne îndepărtăm de El. Dumnezeu Tatăl iubește atât de mult lumea încât, pentru a o mântui, dăruiește ceea ce are mai prețios: pe Fiul Său unul născut, care își dă viața pentru oameni, învie, se întoarce la Tatăl și împreună cu El îl trimite pe Duhul Sfânt. Așadar Treimea este Iubire, în întregime în slujba lumii, pe care vrea să o mântuiască și să o recreeze. Astăzi, gândindu-ne la Dumnezeu Tată și Fiu și Duh Sfânt, să ne gândim la iubirea lui Dumnezeu! Și ar fi frumos ca noi să ne simțim iubiți. „Dumnezeu mă iubește”: acesta este sentimentul de astăzi.

Când Isus afirmă că Tatăl l-a dat pe Fiul Său unul născut, ne vine spontan să ne gândim la Abraham și la oferirea fiului său Isaac, despre care vorbește cartea Genezei (cf. 22,1-14): iată „măsura fără de măsură” a iubirii lui Dumnezeu. Și să ne gândim și la modul în care Dumnezeu i se revelează lui Moise: plin de duioșie, milostiv, îndurător, încet la mânie și bogat în îndurare și în fidelitate (cf. Ex 34,6). Întâlnirea cu acest Dumnezeu l-a încurajat pe Moise, căruia, așa cum relatează cartea Exodului, nu i-a fost frică să se interpună între popor și Domnul, spunându-i: „Într-adevăr, acest popor este încăpățânat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele și fă-ne moștenirea ta” (v. 9). Și așa a făcut Dumnezeu trimițându-l pe Fiul Său. Noi suntem fii în Fiul cu puterea Duhului Sfânt! Noi suntem moștenirea lui Dumnezeu!

Iubiți frați și surori, sărbătoarea de astăzi ne invită să ne lăsăm fascinați din nou de frumusețea lui Dumnezeu; frumusețe, bunătate și adevăr inepuizabil. Însă și frumusețe, bunătate și adevăr umil, apropiat, care s-a făcut trup pentru a intra în viața noastră, în istoria noastră, în istoria mea, în istoria fiecăruia dintre noi, pentru că fiecare bărbat și femeie să îl poată întâlni și să aibă viața veșnică. Și aceasta este credința: a-l primi pe Dumnezeu-Iubire, a-l primi pe acest Dumnezeu-Iubire care se dăruiește în Cristos, care ne mișcă în Duhul Sfânt; a ne lăsa întâlniți de El și a ne încrede în El. Aceasta este viața creștină. A-l iubi, a-l întâlni pe Dumnezeu, a-l căuta pe Dumnezeu; și El ne caută cel dintâi, El ne întâlnește cel dintâi.

Fecioara Maria, locuință a Treimii, să ne ajute să primim cu iubire deschisă iubirea lui Dumnezeu, care ne umple de bucurie și dă sens drumului nostru în această lume, orientându-l mereu spre ținta care este cerul.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Vă salut pe voi toți, romani și pelerini: pe fiecare credincios, familiile și comunitățile religioase. Și prezența voastră în piață este semn că în Italia faza acută a epidemiei este depășită, chiar dacă rămâne necesitatea – dar fiți atenți, să nu cântați victoria dinainte, să nu cântați victoria prea repede! – de a respecta cu grijă normele în vigoare, pentru că sunt norme care ne ajută să evităm ca virusul să meargă înainte. Mulțumim lui Dumnezeu că ieșim din centrul mai puternic, dar mereu cu prescrierile pe care ni le dau autoritățile. Însă din păcate în alte țări – mă gândesc la câteva -, virusul face încă atâtea victime. Vinerea trecută, într-o țară, a murit unul pe minut! Teribil. Doresc să exprim apropierea mea de acele populații, de bolnavi și de cei din familiile lor și de toți cei care se îngrijesc de ei. Cu rugăciunea noastră să ne apropiem.

Luna iunie este dedicată în mod deosebit Inimii lui Cristos, o devoțiune care îi unește pe marii maeștri spirituali și oamenii simpli din poporul lui Dumnezeu. De fapt, Inima umană și divină a lui Isus este izvorul de unde putem lua întotdeauna milostivirea, iertarea, duioșia lui Dumnezeu. Putem face aceasta oprindu-ne asupra unui text din Evanghelie, simțind că în centrul fiecărui gest, al fiecărui cuvânt al lui Isus, în centru este iubirea, iubirea Tatălui care l-a trimis pe Fiul său, iubirea Duhului Sfânt care este înăuntrul nostru. Și putem face asta adorând Euharistia, unde această iubire este prezentă în Sacrament. Atunci și inima noastră, puțin câte puțin, va deveni mai răbdătoare, mai generoasă, mai milostivă, imitând Inima lui Isus. Există o rugăciune veche – eu am învățat-o de la bunica mea – care spunea așa: „Isuse, fă inima mea asemenea cu inima ta”. Este o rugăciune frumoasă. „Fă inima mea asemenea cu inima ta”. O rugăciune frumoasă, micuță, pentru a ne ruga în această lună. O spunem împreună acum? „Isuse, fă inima mea asemenea cu inima ta”. Încă o dată: „Isuse, fă inima mea asemenea cu inima ta”.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Era să spun „o duminică frumoasă și caldă”. O duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia