31.05.2020, Vatican (Catholica) – „Secretul Duhului este darul.” Afirmația a fost făcută de Papa Francisc astăzi, în sărbătoarea Rusaliilor. „Pentru că El este dar, trăiește dăruindu-se și în acest mod ne ține împreună, făcându-ne părtași tot de acest dar.” A explicat că e important să credem că Dumnezeu este dar. De ce? „Pentru că de modul în care îl înțelegem pe Dumnezeu depinde modul nostru de a fi credincioși. Dacă avem în minte un Dumnezeu care ia, care se impune, și noi vom vrea să luăm și să ne impunem: să ocupăm spații, să reclamăm relevanță, să căutăm putere. Însă dacă îl avem în inimă pe Dumnezeu care este dar, totul se schimbă. Dacă ne dăm seama că ceea ce suntem este dar al Său, dar gratuit și nemeritat, atunci și noi vom vrea să facem din viața însăși un dar.”

Liturghia din Bazilica San Pietro a avut circa 50 de participanți, așezați distanțați, mulți cu mască, pentru a reduce riscul răspândirii virusului Covid-19. La predică, Pontiful a explicat că a trăi ca dar înseamnă a iubi cu smerenie, a sluji gratuit și cu bucurie, astfel noi arătând lumii „adevărata imagine a lui Dumnezeu”. Duhul, a continuat el, „ne amintește că suntem născuți dintr-un dar și creștem dăruindu-ne; nu păstrându-ne, ci dăruindu-ne”. A invitat apoi la reflecție personală, pentru a găsi fiecare ce ne blochează de la a trăi ca dar. Papa a identificat „trei dușmani principali ai darului: narcisismul, victimizarea și pesimismul”. Despre narcisism a spus că „ne face să ne idolatrizăm pe noi înșine, să ne complăcem numai cu propriile câștiguri. Narcisistul se gândește: ‘Viața este frumoasă și eu câștig’. Și astfel ajunge să spună: ‘De ce ar trebui să mă dăruiesc altora?’” A constatat apoi cu tristețe: „În această pandemie, cât de rău face narcisismul, concentrarea asupra propriilor nevoi, indiferenți față de nevoile altora, neacceptarea propriilor fragilități și a propriilor greșeli”.

Trecând la victimizare a explicat că cei ce cad în această capcană se plâng zilnic: „Nimeni nu mă înțelege, nimeni nu mă ajută, nimeni nu mă iubește, toți au ceva cu mine!” Drept urmare inima se închide, omul întrebându-se de ce nu se comportă alții ca dar față de el. În fine, a vorbit și despre pesimism. „Aici litania zilnică este: ‘Nu merge bine nimic, societatea, politica, Biserica…’ Pesimistul se ia de lume, dar rămâne inert și se gândește: ‘Între timp la ce folosește a dărui? Este inutil.’ Or, în marele efort de a reîncepe, cât de dăunător este pesimismul, a vedea totul negru, a repeta că nimic nu va mai fi ca înainte!” Trăgând ca o concluzie la cei trei dușmani, a spus: „În acești trei – idolul narcisist al oglinzii, dumnezeul-oglindă; dumnezeul-plângere: ‘eu mă simt persoană în plângeri’; și dumnezeul-negativitate: ‘totul este negru, totul este întunecat’ – ne aflăm în lipsa speranței și avem nevoie să apreciem darul vieții, darul care este fiecare dintre noi. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt, dar al lui Dumnezeu care ne vindecă de narcisism, de victimizare și de pesimism, ne vindecă de oglindă, de plângeri și de întuneric.”

Tot la predică, pornind de la lecturile zilei, Sfântul Părinte a analizat prima comunitate creștină, atât de diferită și totuși unită. „Isus nu i-a schimbat, nu i-a uniformizat făcând din ei niște modele în serie. Nu. A lăsat diversitățile lor și acum îi unește ungându-i cu Duh Sfânt. Unirea – unirea lor care sunt diferiți – vine cu ungerea. La Rusalii apostolii înțeleg forța unificatoare a Duhului.” Trecând apoi la Biserica de astăzi, de asemenea diversă, de exemplu în opinii, a avertizat: „Ispita este aceea de a apăra cu sabia scoasă propriile idei, crezându-le bune pentru toți, și fiind de acord numai cu acela care gândește ca noi. Și aceasta este o ispită urâtă care dezbină.” Apoi a subliniat: „principiul nostru de unitate este Duhul Sfânt. El ne amintește că înainte de toate suntem fii iubiți ai lui Dumnezeu; toți egali, în asta, și toți diferiți. Duhul vine la noi, cu toate diversitățile și mizeriile noastre, pentru a ne spune că avem un singur Domn, pe Isus, un singur Tată, și că pentru aceasta suntem frați și surori!”

Predica s-a încheiat cu o invitație la rugăciune. „Frați și surori, să îl rugăm: Duhule Sfânt, amintire a lui Dumnezeu, reînsuflețește în noi amintirea darului primit. Eliberează-ne de paraliziile egoismului și aprinde în noi dorința de a sluji, de a face binele. Pentru că mai rău decât această criză, este numai drama de a o irosi, închizându-ne în noi înșine. Vino, Duhule Sfânt: Tu care ești armonie, fă-ne constructori de unitate; Tu care te dăruiești mereu, dă-ne curajul de a ieși din noi înșine, de a ne iubi și a ne ajuta, pentru a deveni o unică familie. Amin.”

Exprimaţi-vă opinia