Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle

27.05.2020, Vatican (Catholica) – O zguduitură benefică pentru a da elan nou angajării misionare a Bisericii. La o săptămână de la publicarea mesajului Papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale (OMP), Cardinalul Luis Antonio Tagle se oprește cu L’Osservatore Romano și Vatican News asupra punctelor cheie ale documentului care a avut ecou amplu în domeniul eclezial și nu numai. Pentru prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor trebuie pus în practică tot ceea ce a cerut Papa: a redescoperi spiritul misionar autentic nepunând bază pe practici care, sub aparențele eficientismului și succesului, îndepărtează de inima misiunii: anunțarea Veștii Bune la toate neamurile.

– Mesajul Papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale (OMP) a avut mare răsunet dincolo de orizontul celor cărora le era destinat. Încă o dată Papa a subliniat cât de mult misiunea este în centrul vieții și identității Bisericii. Ce v-a impresionat în mod deosebit din acest mesaj?

– Există multe lucruri care m-au fascinat din mesajul Papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale. Aș vrea să citez câteva. În primul rând, Sfântul Părinte a acceptat invitația de a se adresa directorilor naționali ai OMP în timpul adunării lor generale care trebuia să se desfășoare în luna mai din acest an. Din cauza pandemiei, adunarea a fost anulată. Însă, în loc să profite de anularea unei audiențe ca o ocazie de odihnă, Papa a decis să scrie și să trimită un mesaj. Pentru mine, acest document conține nu numai cuvintele și intuițiile Papei, ci și pasiunea sa față de misiunea și grija OMP. În timp ce noi citim documentul, ar trebui să ascultăm sufletul său, entuziasmul său, speranțele sale și preocupările sale. În al doilea rând, cred că, deși mesajul este adresat în mod specific directorilor naționali ai OMP, Papa vrea ca toată Biserica, tot poporul lui Dumnezeu, să îl citească, să îl studieze și să îl mediteze. Va folosi drept ghid pentru directorii naționali. Totuși va folosi și ca instrument pentru o examinare a conștiinței a întregii Biserici cu privire la spiritul și la angajarea misionară.

– Papa a subliniat cu putere că misiunea este un dar gratuit al Duhului Sfânt, nu rezultatul strategiilor care imită „modele de eficiență lumească”. Ce credeți că trebuie să se facă pentru a evita acest risc al funcționalismului, al eficientismului în noile proiecte ale OMP?

– Este important de spus că Papa Francisc nu este contrar eficienței și metodelor care pot face misiunea noastră rodnică și transparentă. Însă ne atenționează cu privire la pericolul de „a măsura” misiunea Bisericii folosind numai standarde și rezultate predeterminate de modele sau școli de management, oricât de bune și utile pot să fie. Instrumentele eficienței pot să ajute, dar nu ar trebui să înlocuiască niciodată misiunea Bisericii. Organizarea eclezială mai eficientă poate ajunge să fie cea mai puțin misionară. Remarcând că misiunea este un dar al Duhului Sfânt, Papa Francisc ne duce la câteva adevăruri fundamentale precum: credința în Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu însuși; Împărăția lui Dumnezeu este inaugurată și realizată de Dumnezeu; Biserica este creată de Dumnezeu; Biserica se trezește la misiunea sa, vestește Evanghelia și merge până la marginile pământului pentru că Domnul Înviat îl trimite pe Duhul Sfânt de la Tatăl.

La originile Bisericii și ale misiunii sale există un dar al lui Dumnezeu, nu un proiect uman. Isus ne vine în întâmpinare ca Iubire a Tatălui. Însă noi avem un rol de desfășurat: să ne rugăm, să discernem darul divin, să îl primim în credință și să acționăm asupra lui așa cum dorește Domnul. Separați de această rădăcină de har, acțiunile Bisericii, nu numai proiectele OMP, sunt reduse la simple funcțiuni și scheme precise de acțiune. Surprizele și „deranjările” lui Dumnezeu sunt considerate distructive ale proiectelor noastre programate. Pentru mine, pentru a evita riscul funcționalismului, trebuie să ne întoarcem la izvorul vieții și al misiunii Bisericii: darul lui Dumnezeu în Isus și în Duhul Sfânt. Fără acest izvor dătător de viață, munca noastră chiar dură ar cauza oboseală, plictiseală, neliniște, competiție, nesiguranță și disperare. Puternic înrădăcinați în darul Duhului Sfânt, vom putea în schimb înfrunta misiunea noastră și suferințele sale, cu bucurie și speranță.

– Cu o imagine foarte puternică, Papa Francisc a îndemnat OMP să „strice oglinzile din casă”. Ispitele narcisismului și autosuficienței sunt „boli” care îl preocupă pe Sfântul Părinte. Cum ne putem „vaccina” împotriva acestui virus care îmbolnăvește Biserica?

– Narcisismul este rezultatul unei viziuni pur pragmatice sau funcționale a misiunii. Misiunea devine lent mai centrată asupra mea, asupra numelui meu, asupra succesului meu, asupra realizării mele, asupra faimei mele și asupra adepților mei și mai puțin asupra Veștii Bune a milostivirii lui Dumnezeu, asupra compasiunii lui Isus, asupra mișcărilor surprinzătoare ale Duhului Sfânt. Și când vin rezultatele bune, narcisismul și centrarea asupra noastră ne fac să ne simțim autosuficienți. Rezultatele mele demonstrează că pot să mă bazez pe capacitățile mele. Așadar, a avea nevoie de Dumnezeu și de celelalte persoane este o insultare a capacităților mele nelimitate. Această autosuficiență întărește narcisismul. Această dinamică închide o persoană sau o instituție într-o mică lume de autoizolare, care este opusul misiunii. Aceasta este oglinda pe care Papa Francisc vrea să o stricăm: egocentrismul.

Ar trebui să folosim un geam transparent care să ne permită să vedem dincolo de noi înșine, nu o oglindă în care eu privesc numai fața mea și ambientul care mă înconjoară. Sau și mai bine, așa cum sugerează Papa, să deschidem ferestrele și ușile, să privim afară, să ieșim spre creația lui Dumnezeu, spre aproapele, spre colțurile străzilor, spre suferinzi, spre cei care sunt rătăciți, spre tineri, spre cei răniți. Privindu-i, sperăm să ne vedem și pe noi înșine. Îl vedem pe Dumnezeu. Ei sunt adevăratele oglinzi pe care ar trebui să le privim. Vaccinul împotriva narcisismului și autosuficienței este să ieșim din noi înșine. Vaccinul se numește „Biserica în ieșire”. Numai atunci ne vom regăsi cu adevărat. Este vorba de a schimba oglinzile.

– Papa ne cere și să ne gândim mai degrabă la cei mai săraci decât la autoproclamare. Ne cere să ajungem la persoane „acolo unde sunt și cum stau ele în mijlocul vieții lor” și să ne încredem în „sensus fidei” al poporului lui Dumnezeu. OMP sunt gata să se pună în discuție pentru un nou elan în misiunea lor fundamentală în slujba Bisericii?

– Conducând misiunea la acțiunea Duhului Sfânt, Papa Francisc ne amintește ce este Biserica, Templu al Duhului Sfânt, poporul lui Dumnezeu, subiect activ al misiunii. Acestor OMP și altor grupuri orientate spre misiune le este amintit că misiunea nu este de competența lor exclusivă, nici nu sunt unicii promotori ai misiunii. Biserica, drept edificiu viu al Duhului Sfânt, este misionară încă de la originile sale istorice. Papa amintește pe bună dreptate originile OMP în asistența, în rugăciunea și în faptele de caritate față de persoanele simple. OMP s-au născut grație femeilor și bărbaților care au trăit sfințenia în viața lor zilnică obișnuită, o sfințenie care i-a determinat să împărtășească darul lui Isus cu acela care are nevoie de El. Au folosit mijloacele dăruite lor de Duhul Sfânt: rugăciunea și faptele de caritate.

Sfântul Părinte încurajează OMP și Biserica să readucă sensul și realizarea misiunii la caracterul obișnuit al vieții creștine, să facă din misiune o parte simplă și nu complicată a vieții creștine în familii, la locurile de muncă, în școli, în firme, în birouri și în parohii. Cred că o mare provocare este cum să îi ajutăm pe frații noștri să recunoască faptul că credința este un mare dar al lui Dumnezeu, nu o povară. Dacă suntem fericiți și îmbogățiți de experiența noastră de credință, atunci vom împărtăși acest dar cu alții. Misiunea devine mai degrabă împărtășirea unui dar, decât o obligație de îndeplinit. Mergem împreună ca frați și surori pe același drum numit misiune. Misiune și sinodalitate se întâlnesc.

– O parte importantă a mesajului este dedicată donațiilor. Pentru Papa este necesar de depășit ispita de a merge în căutarea de „mari donatori”, transformând Operele Misionare Pontificale în ONG-uri focalizate asupra adunării de fonduri. Cum se vor realiza concret aceste îndemnuri ale Papei?

– În viziunea coerentă a Papei Francisc, donațiile sunt văzute ca oferte de caritate care însoțesc rugăciunea pentru misiune. Această perspectivă face donațiile sau colectele de fonduri parte a darului credinței și a misiunii. Când orizontul darului este înlocuit de cel al eficienței în gestionarea unei organizații, atunci donațiile devin mai degrabă numai fonduri sau resurse de utilizat, decât semne tangibile de iubire, de rugăciune, de împărtășire a roadelor muncii umane. Pericolul este că banul este adunat în numele misiunii, însă fără a deveni exprimare de caritate misionară din partea donatorului. Obiectivul ar putea să devină deci mai degrabă acela de a obține pur și simplu cantitatea de bani dorită, decât acela de a trezi conștiința și bucuria misionară. Cu privirea concentrată asupra unui obiectiv monetar, ispita de a se baza pe mari donatori devine puternică.

Sugerez să se dedice mai mult timp și energii pentru a furniza persoanelor oportunitatea de a-l întâlni pe Isus și Evanghelia sa și de a fi misionari în viața lor zilnică. Credincioșii care devin misionari angajați și bucuroși sunt cea mai bună resursă a noastră, nu banul. Este bine și de amintit fraților noștri că și cele mai mici donații ale lor, când sunt puse împreună, devin o exprimare tangibilă a carității misionare universale a Sfântului Părinte în favoarea Bisericilor aflate în necesitate. Niciun dar nu este prea mic atunci când este dat pentru binele comun.

– Nu există Biserică fără misiune, ne repetă încă o dată Papa Francisc cu acest mesaj puternic care amintește „Evangelii gaudium”. Care este speranța Dvs ca prefect al Congregației care are misiunea în ADN-ul său?

– Mesajul Papei Francisc adresat directorilor naționali ai OMP reia temele principale din Evangelii gaudium. Cred că Evangelii gaudium este modul original al Papei Francisc de a articula pentru timpul nostru moștenirea ecleziologică și misiologia Conciliului Vatican II. Exprimă și influența lui Evangelii nuntiandi a Sfântului Papă Paul al VI-lea asupra viziunii sale misionare. În ultimii șaizeci de ani am auzit afirmându-se cu glas tare că identitatea și motivația de a fi a Bisericii este misiunea. Misiunea Bisericii este de a împărtăși darul pe care l-a primit. Îmi vine în minte Prima Scrisoare a Sfântului Ioan unde spune: „Ceea cea era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieții… Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină” (1In 1,1-4). Sper că ne vom putea întoarce la aceste origini simple și bucuroase ale Bisericii și ale misiunii sale apostolice.

– Ce incidență are asupra a toate acestea un moment extraordinar ca acela pe care îl trăim din cauza pandemiei?

– Pandemia de Covid-19 a adus multă suferință și frică în familia umană. Nu putem și nu trebuie să ignorăm impactul său asupra Bisericii și asupra misiunii. Ar putea să fie nevoie de încă mulți ani pentru a înțelege mai bine acest eveniment în viața noastră. Însă putem afirma și acum că, printre incertitudini, izolare, șomaj, pierderea retribuției și multe alte efecte ale pandemiei, Duhul Sfânt a revărsat din belșug darurile compasiunii, eroismului, iubirii față de familie, rugăciunii fervente, redescoperirii Cuvântului lui Dumnezeu, foamei de Euharistie, întoarcerii la un stil de viață simplă, îngrijirii creației, pentru a cita câteva. Atunci când Biserica s-a simțit limitată în activitățile sale obișnuite, Duhul Sfânt a continuat misiunea sa fără nici o limitare. Biserica este chemată să privească și să se minuneze de lucrările surprinzătoare ale Duhului Sfânt. Să apreciem acest dar și vom relata istoriile acțiunii Duhului Sfânt în timpul pandemiei mulți ani în viitor.

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia