Glasul și gesturile Papei Francisc

Publicatla 12 May 2020

12.05.2020, Vatican (Catholica) – „O rugăciune pentru frații noștri chinezi care suferă de această boală așa de dură. Să găsească drumul vindecării cât mai curând posibil”: este 12 februarie – practic cu o lună înainte ca OMS să proclame starea de pandemie de Covid-19 – când Papa Francisc, la sfârșitul audienței generale, își însușește angoasa și suferința populațiilor implicate de primele focare de infecție, pe atunci aparent mărginit în îndepărtate regiune asiatică. După două săptămâni, la 26 februarie, la sfârșitul întâlnirii săptămânale de miercuri cu credincioșii din toată lumea, Pontiful exprimă „din nou apropriere de bolnavii de coronavirsus și de lucrătorii sanitari care îi îngrijesc, precum și de autoritățile civile și de toți cei care se angajează pentru a-i asista pe pacienți”.

În zilele următoare, cu precipitarea situației mai ales în Italia, în mod inevitabil și agenda Papei este modificată de măsurile anti-infecție. Angelus de duminică 8 martie se ține în Biblioteca din Palatul Apostolic, nu de la fereastra, și este transmisă în transmisiune directă online pe ecranele din Piața San Pietro. „Este un pic stranie această rugăciune Angelus de astăzi, cu Papa «pus în colivie» în bibliotecă, dar eu vă văd, vă sunt aproape”, începe Papa Francisc la întâlnirea de la miezul zilei în a doua duminică din Postul Mare; pentru a se întoarce după aceea la sfârșitul rugăciunii, declarându-se „aproape de persoanele care suferă datorită actualei epidemii”. Și modalitatea de transmitere online este aleasă și pentru Liturghia de dimineață de la Casa Santa Marta, fără credincioși. De atunci, zilnic, inclusiv în duminici, Episcopul de Roma oferă celebrarea pentru o categorie specială de persoane victime ale bolii sau angajate să o contrasteze. Bolnavi, medici, infirmieri, farmaciști, voluntari, pompieri, forțe de ordine, jurnaliști: în fiecare zi o intenție – de acum circa șaizeci – până la cea de astăzi, pentru cel care a pierdut locul de muncă sau lucrează la negru. Și așa se întâmplă în unicele două întâlniri „obișnuite” rămase săptămânal: recitarea duminicală a Angelus (și apoi a Regina Caeli) și audiențele generale de miercuri. Mereu un gând, o rugăciune.

Marți 10 martie, Episcopul de Roma se adresează cu un video-mesaj Diecezei sale, cu ocazia liturghiei, fără credincioși, celebrată de Cardinalul vicar Angelo De Donatis la Sanctuarul roman „Madonna del Divino Amore” pentru Ziua de rugăciune și de post. Este semnificativă Angelus din 15 martie, în care Papa Francisc exprimă propria îngrijorare față de regiunea italiană cea mai lovită, Lombardia, unde însă Episcopii și preoții nu capitulează: „Aș vrea să mulțumesc – spune el – și tuturor preoților, creativității preoților. Atâtea știri îmi sosesc din Lombardia cu privire la această creativitate… Preoți care gândesc mii de moduri de a fi aproape de popor, pentru ca poporul să nu se simtă abandonat…; care au înțeles bine că în timpuri de pandemie nu trebuie să fie «părintele Abbondio»”. Și după ce a recitat rugăciunea mariană se întoarce asupra temei, recomandând împărtășania spirituală: „Suntem invitați să redescoperim și să aprofundăm valoarea comuniunii care unește pe toți membrii Bisericii. Uniți cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un unic Trup, al cărui Cap este El. Este o unire care se alimentează cu rugăciunea, precum și cu împărtășirea spirituală cu Euharistia, o practică foarte recomandată când nu este posibil să se primească Sacramentul”. După aceea, după-amiază merge pe neașteptate în două locuri simbolice din Roma: Bazilica „Santa Maria Maggiore” și biserica „San Marcello al Corso” – unde este păstrat crucifixul miraculos care a salvat orașul de ciumă – pentru a invoca sfârșitul pandemiei.

Joi, 19 martie, Papa se unește cu rozariul de seară al Episcopilor italieni pentru țară. Și într-un video-mesaj explică: „În această situație inedită, în care totul pare să șovăie, să ne ajutăm pentru a rămâne trainici în ceea ce contează cu adevărat. Este o indicație de drum pe care o regăsesc în multe scrisori ale păstorilor voștri care, împărtășind un moment așa de dramatic, încearcă să susțină cu cuvântul lor speranța voastră și credința voastră”. În aceeași zi, Penitențiaria Apostolică, ex auctoritate Summi Pontificis, acordă o serie de indulgențe legate de perioada specială de urgență. Și dacă duminică, 22 martie, Papa relansează ceea ce pare un adevărat slogan programatic – „La pandemia virusului vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii, a compătimirii, a duioșiei” – miercuri, 25 martie, la amiază, sărbătoarea Bunei Vestiri, Papa Francisc îi invită pe conducătorii Bisericilor și ai altor confesiuni creștine să fie uniți cu el în recitarea unui Tatăl Nostru ecumenic.

În seara de vineri, 27 martie, într-o Piață San Pietro goală și udată de ploaie, Papa Bergoglio scrie una din paginile cele mai frumoase ale pontificatului său. Momentul de rugăciune pe platoul Bazilicii se împarte între ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune și adorarea Preasfântului Sacrament, cu care la sfârșit împarte binecuvântarea Urbi et orbi, la care este anexată posibilitatea de a primi indulgența plenară. Și cuvintele din predică sunt dintre acelea destinate să rămână în istorie: „De mai multe săptămâni – rostește printre altele Papa Francisc într-unul din pasajele cele mai emoționante – pare că a coborât seara. Întuneric dens s-a așternut asupra piețelor, străzilor și orașelor noastre; a pus stăpânire pe viețile noastre umplând totul cu o tăcere asurzitoare și cu un gol dezolant, care paralizează orice lucru la trecerea sa: se simte în aer, se observă în gesturi, o spun privirile. Ajuns să fim înfricoșați și dezorientați. Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată și furioasă”.

La 29 martie, Pontiful aderă la apelul secretarului general al Națiunilor Unite „pentru o «încetare a focului globală și imediată în toate colțurile pământului», amintind de urgența actuală datorită lui Covid-19, care nu are granițe”. după aceea amintește „toate persoanele care îndură vulnerabilitatea de a fi constrânși să trăiască în grup: case de odihno, cazărmi”. Și îndeosebi face referință la deținuți, menționând „o notă oficială a Comisiei Drepturilor Umane care vorbește despre problema închisorilor supraaglomerate”.

La 3 aprilie, apropiindu-se Săptămâna Sfântă, Papa trimite un video-mesaj în semn de apropiere față de familiile italiene și cele din lume: „Celebrăm într-adevăr în mod neobișnuit Săptămâna Sfântă, care manifestă și rezumă mesajul Evangheliei, cel al iubirii lui Dumnezeu fără limite. Și în tăcerea din orașele noastre, va răsuna Evanghelia de Paște… Este speranța unui timp mai bun, în care să fim noi mai buni, în sfârșit eliberați de rău și de această pandemie”. Toate riturile, actualizate și adaptate noului context, se țin în Vatican: în Joia Sfântă Liturghia crismei nu este celebrată, spre deosebire de cea „în Cina Domnului”, care se desfășoară însă fără tradiționala spălare a picioarelor; Via Crucis de vineri – cu meditațiile scrise de deținuți din Padova – nu se ține la Colosseum; în veghea din Sâmbăta Sfântă nu sunt botezuri și binecuvântarea Urbi et orbi din ziua de Paște este împărțită într-o piață fără mulțime. Însă Papa continuă să înalțe sus propria invocație de fiecare dată când are ocazie. Și în duminica următoare, la 19 aprilie, iese din Vatican pentru a celebra liturgia Milostivirii Divine – în sărbătoarea instituită cu douăzeci de ani înainte de Ioan Paul al II-lea – în biserica din apropiere „Santo Spirito in Sassia”. „Milostivirea – spune el la predică – nu părăsește pe cel care rămâne în urmă. Or, în timp ce ne gândim la o refacere lentă și obositoare din pandemie, se strecoară tocmai acest pericol: a uita pe cel care a rămas în urmă. Riscul este ca să ne lovească un virus și mai rău, cel al egoismului indiferent… Însă această pandemie ne amintește că nu există diferențe și granițe între cei care suferă. Toți suntem fragili, toți suntem egali”.

Pe la sfârșitul lui aprilie o nouă inițiativă: o scrisoare pentru a invita să se dedice „luna mai, în care poporul lui Dumnezeu exprimă cu intensitate deosebită iubirea sa și evlavia sa față de Fecioara Maria”, rugăciunii „Rozariului în casă, în familie. O dimensiune, cea familială, pe care restricțiile pandemiei ne-au «constrâns» să o valorizăm, și din punct de vedere spiritual”, explică el. În sfârșit, și suntem la zilele mai recente, duminică, 3 mai, Francisc îndeamnă comunitatea internațională „să se pună împreună capacitățile științifice, în mod transparent și dezinteresat, pentru a găsi vaccinuri și tratamente și a garanta accesul universal la tehnologiile esențiale care să permită fiecărei persoane infectate, în orice parte a lumii, să primească îngrijirile sanitare necesare”. Și „pentru că rugăciunea este o valoare universală”, primește și relansează „propunerea Înaltului Comitet pentru Fraternitatea Umană pentru ca la 14 mai credincioșii din toate religiile să se unească spiritual într-o zi de rugăciune și post și fapte de caritate, pentru a-l implora pe Dumnezeu să ajute omenirea ca să depășească pandemia”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia