22.04.2020, Vatican (Catholica) – „Celebrând astăzi Ziua Mondială a Pământului, suntem chemați să regăsim simțul sacrului față de pământ, pentru că el nu este numai casa noastră, ci și casă a lui Dumnezeu. Din aceasta izvorăște în noi conștiința că stăm pe un pământ sacru!” Afirmațiile au fost făcute de Sfântul Părinte astăzi, 22 aprilie, când a ales să își întrerupă seria de cateheze dedicate Fericirilor pentru a marca în schimb a 50-a Zi Mondială a Pământului.

Despre această zi, inițiată în 1970, Papa Francisc a spus că „este o oportunitate pentru a reînnoi angajarea noastră de a iubi casa noastră comună și de a ne îngriji de ea și de membrii mai slabi ai familiei noastre. Așa cum ne demonstrează tragica pandemie de coronavirus, numai împreună și luând asupra noastră pe cei mai fragili putem învinge provocările globale.” Iar cateheza a pornit amintind că suntem făcuți din materie pământească și consumăm roadele pământului pentru a putea trăi. Dar, a spus Pontiful, nu suntem doar pământ: „purtăm în noi și suflarea vitală care vine de la Dumnezeu”. Ca ființe create după chipul lui Dumnezeu „suntem chemați să avem grijă și respect față de toate creaturile și să nutrim iubire și compasiune față de frații noștri și surorile noastre, în special față de cei mai slabi, imitând iubirea lui Dumnezeu față de noi, manifestată în Fiul Său Isus, care s-a făcut om pentru a împărtăși cu noi această situație și a ne mântui.”

Din păcate omul a abdicat de la responsabilitatea de păzitor și administrator al pământului. Papa a spus despre „casa noastră comună” că „am poluat-o, am jefuit-o, punând în pericol însăși viața noastră”. Ca răspuns au apărut diverse mișcări internaționale și locale care luptă să atragă atenția asupra daunelor provocate planetei. „Apreciez cu sinceritate aceste inițiative”, a spus Sfântul Părinte. „Am eșuat în păzirea pământului, casa-grădina noastră, și în păzirea fraților noștri. Am păcătuit împotriva pământului, împotriva aproapelui nostru și, în definitiv, împotriva Creatorului, Tatăl bun care are grijă de fiecare și vrea ca să trăim împreună în comuniune și prosperitate.” În acest context Pontiful a amintit o zicală spaniolă pomenită și cu alte ocazii: „Dumnezeu iartă mereu; noi, oamenii, iertăm uneori da, uneori nu; pământul nu iartă niciodată”. Și a continuat: „pământul nu iartă: dacă noi am deteriorat pământul, răspunsul va fi foarte urât”.

Spre final a făcut câteva apeluri, primul fiind „să trezim simțul estetic și contemplativ pe care Dumnezeu l-a pus în noi”. Apoi a vorbit despre necesitatea unei „convertiri ecologice ce să se exprime în acțiuni concrete. Ca familie unică și interdependentă, avem nevoie de un plan împărtășit pentru a înlătura amenințările împotriva casei noastre comune.” A pomenit anumite proiecte internaționale, față de care și-a arătat susținerea, precum COP15 și COP26. „Aceste două întâlniri sunt foarte importante.” Cateheza s-a încheiat cu aceste cuvinte: „În acest timp pascal de reînnoire, să ne angajăm să iubim și să apreciem darul magnific al pământului, casa noastră comună, și să ne îngrijim de toți membrii familiei umane. Ca frați și surori cum suntem, să îl implorăm împreună pe Tatăl nostru ceresc: ‘Trimite Duhul tău și reînnoiește fața pământului!’”

Exprimaţi-vă opinia