Liturghie în capela Casei Santa Marta

17.04.2020, Vatican (Catholica) – „Aș vrea să ne rugăm astăzi pentru femeile care așteaptă un copil, pentru femeile însărcinate care vor deveni mame și sunt neliniștite, care se îngrijorează. O întrebare: ‘În ce fel de lume se va naște fiul meu?’ Să ne rugăm pentru ele, pentru ca Domnul să le dea curajul de a-i duce mai departe pe acești fii cu încrederea că va fi cu siguranță o lume diferită, dar întotdeauna o lume pe care Domnul o va iubi atât de mult”. Este intenția de rugăciune anunțată de Papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o în dimineața de vineri, 17 aprilie a.c., în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului.

La predica de la Sfânta Liturghie, Pontiful a vorbit pe larg despre pericopa evanghelică (Ioan 21,1-14) în care Isus, după Învierea Sa, apare discipolilor care se întorc de la pescuit cu bărcile goale, după o noapte întreagă de muncă pe Marea Tiberiadei. Trimiși din nou de Domnul în larg, ei aruncă mrejele care, de data aceasta, s-au umplut de pești. Este o scenă de viață care, a remarcat Papa la predică, se desfășoară cu naturalețe, pentru că discipolii crescuseră în familiaritatea cu Isus. Noi, creștinii, a reluat el, trebuie să creștem în această familiaritate, care e necesar să aibă două trăsături: una personală și una comunitară. O familiaritate fără comunitate, fără Biserică, fără Sacramente, este periculoasă: poate deveni o familiaritate gnostică, desprinsă de poporul lui Dumnezeu.

În acest timp de pandemie, a observat Sfântul Părinte, se comunică prin mijloacele digitale, dar nu se stă împreună, așa cum se întâmplă la Sfânta Liturghie. Este o situație dificilă în care credincioșii nu pot participa la slujbe și pot face numai Împărtășania spirituală. Trebuie să ieșim din acest tunel pentru a sta din nou împreună, pentru că această formă nu este adevărata Biserică, ci o Biserică ce riscă să devină „virală”. Papa încheiat predica cerând în rugăciune ca Domnul să ne învețe familiaritatea concretă, această intimitate cu El, dar în Biserică, în jurul Sacramentelor și împreună cu sfântul popor al lui Dumnezeu.

„Spun aceasta”, a întărit el, „pentru că cineva m-a făcut să mă gândesc la pericolul prin care trecem în acest moment, din cauza pandemiei care a făcut ca toți să ne împărtășim, chiar cu spirit religios, prin mass-media, prin mijloacele de comunicare. Chiar și la această Liturghie suntem cu toții împărtășiți, dar nu împreună, spiritual împreună. Poporul este mic. Există un popor mare: stăm împreună, dar nu [suntem] împreună. Chiar și Sacramentul: astăzi îl aveți, în Euharistie, dar lumea care s-a conectat cu noi [are] doar Împărtășania spirituală. Nu aceasta este Biserica: aceasta este Biserica dintr-o situație dificilă, pe care Domnul o îngăduie, dar idealul de Biserică este întotdeauna împreună cu Poporul și împreună cu Sacramentele. Întotdeauna.”

„Înainte de Paști, când s-a aflat că urma să celebrez Paștele în Bazilica San Pietro pustie, un Episcop – un Episcop bun, curajos – mi-a trimis o scrisoare și mi-a reproșat: ‘Dar cum așa? San Pietro este atât de mare! De ce nu puneți cel puțin vreo 30 de persoane, ca să se vadă că este un pic de lume? Nu e niciun pericol.’ Eu mă gândeam: ‘Dar, ce îi trece prin cap ca să îmi spună așa ceva?’ Pe moment, nu am înțeles. Dar, cum este un Episcop bun, unul aproape de popor, înseamnă că ceva voia să spună. ‘Când îl voi întâlni, am să îl întreb.’ Dar mai târziu am înțeles. El, de fapt, îmi spunea: ‘Fiți atent să nu viralizați Biserica, să nu viralizați Sacramentele, să nu viralizați Poporul lui Dumnezeu.’ Biserica, Sacramentele, Poporul lui Dumnezeu sunt concrete.”

„E adevărat că în acest moment familiaritatea cu Domnul trebuie să o realizăm în acest fel, dar pentru a ieși din tunel, nu pentru a rămâne mereu în el. Aceasta este familiaritatea apostolilor, nu una gnostică, nu viralizată, nu egoistă pentru fiecare dintre ei, ci o familiaritate concretă, în popor. Familiaritatea cu Domnul în viața cotidiană, familiaritatea cu Domnul în Sacramente, în mijlocul Poporului lui Dumnezeu. Ei au făcut un parcurs de maturitate în familiaritatea cu Domnul: să învățăm a-l face și noi. Din primul moment, ei au înțeles că acea familiaritate era diferită de ceea ce își închipuiau și au ajuns la acest nivel. Știau că era Domnul, împărțeau totul: comunitatea, Sacramentele, pe Domnul, pacea, sărbătoarea.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: Vatican News România

Exprimaţi-vă opinia