MARȚI DIN SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ 7 aprilie 2020
Ioan 13,21-33.36-38: „Unul dintre voi mă va trăda”
Nu unul, ci fiecare dintre discipolii lui Isus îl va trăda în zilele care urmează.
În tumultul de îndoială, speranță, dorințe, ipocrizie, dăruire, trădare, prietenie, ignoranță, compasiune, răzbunare și iubire, Isus privește umanitatea în splendoarea ei, precum privești iarba răsărind în pământ arid sau stelele mii și mii în miez de noapte.
Le privește și se bucură. Știe că nu aici e finalul, că există viață și frumusețe dincolo de orice greșeală. Știe că dincolo de cea mai josnică trădare de care suntem capabili, e dorința inimii, că, într-un final, noi il vom urma pe același drum al iubirii.
Ce ai văzut atât de frumos încât să accepți trădarea?
Rugăciune
Drumul nu este drept.
Sunt momente în care nu pot spune nicio rugăciune.
Nici măcar nu mă pot opri să privesc cu speranță.
Știi că e drumul greu, ce-ți pot spune nou, la ce bun?
Drumul nu se vede.
Sunt momente în care nu are niciun sens.
Nici măcar nu știi de ce mergi spre el
Sau dacă cumva speri ca la final să ajungi într-un loc mai bun.
Drumul e înșelător.
Am strigat de atâtea ori ”ajutor”
Printre călăuze oarbe nu se vede niciun Dumnezeu
Am ochii mei și cu ei văd și aleg ce cărare se potrivește pașilor mei.
Drumul e infinit.
Posibilități nelimitate, atât de mulți oameni, drame și iubiri.
Unii întăresc și mențin cărările vechi, alții descoperă și creează altele noi.
Cu toții vom fi salvați de același har.
Drumul ne duce spre iubire.
Fiecare sfânt a ajuns la iubire prin greșeli, fiecare păcătos a fost sfințit de har abundent.
Chemarea luminii e cea mai puternică, precum o voce caldă de speranta si vindecare a ceea ce iubim.
Drumul e bun.
