Timpul de care dispunem acum ne-ar putea ajuta să recuperăm multe lucruri pe care nu am reușit să le descoperim și nici să le valorificăm. Aceste lucruri ne dau sens și constituie fundament pentru viața noastră.

Cu siguranță ați văzut mame tinere care, cu multă delicatețe, conduc mâna copiilor, ajutându-i și învățându-i să-și facă semnul sfintei cruci.

Aceste mame pot fi văzute și seara cum se roagă cu cei mici în fața unei icoane, înainte de a-i pune la culcare. Ce ați simțit în inimă când ați văzut aceste mame cu copilașii lor în rugăciune? Și ce credeți că a simțit Isus?

Aceste gesturi nu pot fi înțelese de cei care se simt puternici și „le știu pe toate”, „pentru că limpede nu vezi decât cu inima, iar ochii nu pot să pătrundă miezul lucrurilor”.

 Acestea sunt un Dar și pot fi înțelese și primite de cei simpli și umili, de cei care admit faptul că au nevoie de ele pentru a trăi. Să ne amintim de cuvintele lui Isus:„Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici.”(Mt 11, 25) 

                Conducând mâna copilașului la frunte, mama îl încredințează Tatălui Creator, Aceluia care este originea vieții, pentru ca El să-i dăruiască  în continuare viața. Ducând mâna copilului la piept, ea îl încredințează lui Isus și inimii Sale, pentru ca micuțul să fie răscumpărat și mântuit cu dragostea milostivă a Tatălui, dragoste ce curge din inima Lui Isus. În sfârșit, ea conduce mâna micuțului să atingă cei doi umeri, încredințându-l Spiritului Sfânt, Aceluia care are puterea de a sfinți și a reînnoi fiecare făptură.

Prin Semnul crucii, copilul este pus în comuniune cu Isus și cu efectele mântuitoare ale crucii. Prin sacrificiul Său, Isus ia asupra Sa umanitatea noastră păcătoasă. Prin moartea Sa, El coboară în iad, facându-se una cu cei de acolo, iar prin învierea Sa îi ridică pe toți într-un unic trup până la Tatăl. Prin deschiderea brațelor copilului, ca acelea ale lui Isus pe cruce, el este făcut părtaș de unica și universala îmbrățișare a Spiritului Sfânt, Cel care pe toate le unește în iubirea lui Dumnezeu pentru ca noi să fim pătrunși și părtași de divinitatea Lui.

Să ne rugăm pentru harul de a înțelege bogăția și mijloacele de care dispunem chiar și prin intermediul  umanității noastre fragile și rănite.

O, dacă am ști să le trăim împreună cu Dumnezeu și dacă le-am dezvolta și lăsa să înflorească prin rugăciunile și faptele noastre bune!

Toate aceste daruri, împreună cu cel al filiațiunii divine, ne-au fost dăruite la botez; sunt daruri gratuite care au nevoie să fie valorificate și experimentate în toate aspectele lor mântuitoare.

Reflecția de mai sus ne ajută să înțelegem mai bine ce simte o mamă care, aproape instinctiv, percepe copilul ca pe un Dar și, iubind-ul, simte nevoia de a-l pune sub protecția Aceluia de la care l-a primit: Dumnezeu.

In ciuda indiferenței și a refuzului nostru, Isus continuă să ne fie aproape prin tăcere, umilință și răbdare și să ne ofere dragostea Sa, viața și tot ceea ce avem nevoie.

Oare n-a sosit și pentru mine momentul să părăsesc indiferența și insensibilitatea mea și să-i arăt lui Dumnezeu recunoștință? Pot rămâne rece în fața iubirii Lui? Aș putea începe prin a-mi face semnul crucii într-un mod mult mai conștient, acest semn pe care l-am învățat în copilărie prin iubirea părinților. Să las efectele lui să răsune în mine și să lumineze viața mea de creatură iubită a Tatălui.

Isus nu vrea nimic în schimbul harurilor Sale, ci El se bucură atunci când oamenii se deschid iubirii mântuitoare a Tatălui. O iubire care izvorăște din inima Sa strapunsă și care îi face pe oameni  părtași de  aceeași viață divină.

Cea mai mare bucurie a lui Isus este atunci când ne întoarcem la Tatăl, pe fața Lui apare din nou surâsul care se transformă în binecuvântarea Tatalui pentru noi:

Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!  Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi umil cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!  Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”. (Mt 11:  27-30)  

P. Olivo Bosa SJ și comunitea Centrului Manresa

Exprimaţi-vă opinia