01.04.2020, (Catholica) – Cum se poate realiza prima adunare mondială de tineri în timpul de Covid-19, când prin excelență întâlnirile personale sunt limitate sau, în unele țări, practic absente? Scholas occurrentes a reușit asta folosind noile mijloace de comunicare socială. Tinere și tineri din toată lumea s-au întâlnit luni, 30 martie 2020, în fața computerului, a smartphone-ului și tabletei și s-au conectat prin rețeaua internet: un curcubeu de saluturi și de fețe tinere care s-au întâlnit virtual pentru a răspunde la provocările urgenței sanitare globale.

Tinerii care abia se treziseră din continentul american și-au intersectat privirile cu aceia care trăiesc în Asia și în Oceania, unde ziua deja apusese: peste 120 au primit invitația Papei Francisc la dialog, la fraternitate, la solidaritate. Și au răspuns la ceea ce sunt, în același timp, apel și invocare a Pontifului: „Nimeni nu se salvează singur”. Pe un mapamond imaginar, puțin câte puțin, luminile conexiunilor s-au aprins în peste 60 de orașe: de la Miami la Maputo, de la Santo Domingo la Roma, de la Madrid la Port-au-Prince, de la Lisabona la Asunción del Paraguay; și apoi iar la Barranquilla, Buenos Aires, Tokyo, Ciudad de Mexico, Barcelona, Setagaya-ku, Porto, La Plata, Napoli, Tampa, Vigo, Panama, București, Cascais, Monterrey, Medellín. Imagini cu fețe zâmbitoare, cu adolescenți captați de camerele video în momentele cele mai obișnuite și comune ale zilei: care bea, care cânta la chitară, care mângâia motanul, care arăta camera, care lua micul dejun și care ura o zi bună sau noapte bună în diferitele limbi. Cuvinte precum curaj, întâlnire, jertfă, familie, unitate, împărtășire, fraternitate, empatie, au răsunat prin diferitele monitoare.

Tinerii s-au oprit asupra unei realități complet noi: pandemia de Covid-19 care pune întrebări și problematici inedite și aruncă în frică și în suferință milioane de familii. Pentru aceasta cultura întâlnirii, chiar dacă e la distanță din motive de prevenire, este mai necesară ca oricând. Tinerii au împărtășit experiențele pe care le trăiesc în acest moment de epidemie, neascunzând frica și sentimentul de neputință, încercând să proiecteze timpul de după și ceea ce va veni, având certitudinea că nimic nu va mai fi ca înainte. Foarte multe au fost apelurile la responsabilitate și la solidaritate față de cei bolnavi și cei care suferă datorită pierderii celor dragi ai lor. Din cuvintele lor transpărea conștiința că trebuie înfruntată urgența prin prevenire, așa cum a spus Celestino din Mozambic: „Trebuie să rămânem în casele noastre și să ne îngrijim de noi înșine. Chiar dacă aici virusul încă nu a venit, trebuie să ne protejăm. Sunt multe persoane care vor să iasă… Pare că nu există conștiința a ce se întâmplă, dar este pentru că nu cunosc gravitatea situației.”

Un alt element evidențiat, teama că structurile sanitare și sociale nu pot rezista la valul de posibile infectări, așa cum a afirmat Dominique, din Haiti: „Aici suntem îngrijorați. Dacă suferă țările care în general sunt pregătite să reziste la acest tip de criză, imaginându-ne Haiti, credem că nu suntem pregătiți. Deci dacă ai oportunitatea să ajuți pe cineva, fă-o. Acesta este momentul solidarității.” Și Bryan, din Panama, este pe aceeași idee: „Văd mereu ceva pozitiv în toate, și este ceea ce împărtășim; n-am pierdut rețeaua de comunicare, și acesta este lucrul cel mai important. Deși suntem într-un moment de criză, încă suntem în picioare; nu ca prieteni sau cunoscuți, ci ca marea familie din Scholas”.

Foarte implicați emoțional tinerii care trăiesc în ținuturile în care pandemia face multe victime: precum Sonia, din Palermo, care a definit inițiativa „o gură de aer care în acest moment unește bucăți de inimă răspândite în toate lumea. Este special. Mulțumesc pentru că mă faceți să trăiesc emoții pe care niciodată nu le voi putea transmite în cuvinte”, a adăugat ea. Prima întâlnire virtuală globală a avut ca activitate concluzivă împărtășirea de cuvinte și idei în jurul cărora să se continue dezvoltarea dialogului și a contactului virtual continuu. Au fost doi termeni-călăuză repetați din mai multe părți: „speranță” și „întâlnire”. Când a venit ora de a închide conexiunilor, a fost parcă momentul cel mai plăcut al zilei și pentru unii momentul cel mai simpatic trăit de mai multe săptămâni. În acel moment, a intervenit José María del Corral, co-fondator al rețelei mondiale Scholas occurrentes împreună cu Enrique Palmeyro care, adresându-se tinerilor, le-a spus: „Astăzi ați creat cel mai bun vaccin și i-ați dat un nume: «speranță»”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Exprimaţi-vă opinia