27.03.2020, București (Catholica) – Editura Humanitas oferă în mod gratuit o serie de cărți, în ceea ce numește Biblioteca virtuală, după modelul altor edituri care vor să încurajeze statul oamenilor acasă în această perioadă dificilă. Printre cărți sunt și unele religioase, pe care le semnalăm în mod specială: două cărți ale Sf. Augustin – „Confesiuni”, respectiv „Despre minciună”, și volumul „Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică”, traducere din ebraică și greacă veche de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu cu un cuvânt însoțitor de Andrei Pleșu.

1. CONFESIUNI: „Viața Sfântului Augustin, s-a spus de atâtea ori, reprezintă imaginea completă a celei mai fascinante aventuri în care poate fi angrenată o ființă umană: căutarea lui Dumnezeu, a Binelui și a Adevărului suprem, asumată în deplină cunoștință de cauză și cu implicare totală. De la simplul credincios care contemplă imaginea tradițonală a episcopului de Hippona – purtându-și în mână inima străpunsă de săgeți din care ies flăcările iubirii – la mai-marii lumii care caută în gândirea lui un sens și o justificare a puterii lor seculare, și până la intelectualul care se regăsește în neliniștea sa interogativă și în nevoia lui de certitudini, Augustin este pentru fiecare modelul apropiat, accesibil prin suferință și expiere, al unei umanități integrale. Acest mare păcătos devenit sfânt, acest erudit rafinat și senzual devenit cel mai redutabil polemist creștin, arhitect principal al impozantei teologii creștine și, deopotrivă, creator al instrumentarului ei conceptual, nu încetează, de la moartea sa în anul 430, să incite, să cheme, să trezească din amorțire, să uimească.” -Eugen Munteanu, traducătorul volumului. (link)

2. DESPRE MINCIUNĂ: De-a lungul vieții și operei sale impresionante închinate adevărului, Augustin a dedicat nu una, ci două lucrări unei teme ce pare să-l fi preocupat neîncetat: minciuna. În prima, De mendacio (Despre minciună), alcătuită în jurul anului 395, cu puțin înainte de a fi ales episcop de Hippo, analizează metodic toate tipurile de minciuni pe care le întâlnim curent în viață. Socotind-o o scriere neizbutită și mult prea complicată, autorul n-a publicat-o niciodată, ba mai mult, a vrut chiar s-o distrugă. Pe cea de-a doua, Contra mendacium (Împotriva minciunii), a redactat-o aproape 25 de ani mai târziu, în chip de răspuns la problemele ridicate în Hispania de secta priscillianistă. Deși diferite atât la nivelul intențiilor, cât și la cel al structurii și al conținutului, cele două mici tratate reprezintă o investigație unitară și complexă a cărei concluzie e fermă: pe minciună nu se poate zidi nimic, cu toate că există și minciuni salvatoare; adevărul rămâne primordial, el nefiind doar o abstracție, ci o realitate ce trebuie asimilată și trăită, un bun pe care trebuie să-l iubim. Citind Despre minciună ca pe o frământată meditație a unui mare filozof creștin și totodată ca pe un îndemn la reflecție, putem ajunge să conștientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris – oglindă fidelă sau deformată a ceea ce simțim sau gândim. (link)

3. CELE MAI FRUMOASE…: Cartea nu e dedicată „specialiștilor”, ci tuturor cititorilor dornici de învățătură și de sens. „Avem de-a face cu o sumă de îndemnuri concrete, al căror combustibil nu e fervoarea speculativă, ci nevoia de bună-viețuire, de bună-cuviință, de adecvare demnă la un imediat care nu e nici neapărat inteligibil, nici neapărat echitabil, nici neapărat conform cu impulsurile și dorințele noastre. «Înțelepciunea» cu care vă veți întâlni aici este în același timp «aplicată» și inefabilă, transparentă și tainică: înțelepciunea trebuie trăită în patosul nemijlocit al vieții, dar cu privirea ațintită spre sursa ei trans-mundană. Lectură plăcută și binefăcătoare!” – Andrei Pleșu

Exprimaţi-vă opinia