Meditația zilei

Publicatla 24 March 2020

Marți, 24 martie 2020
Ioan 5,1-3.5-16: ”Acolo zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.”

Boala sau neputința, fizică sau sufletească, sunt realități ale vieții care ne țin în loc, ne fac vulnerabili și dependenți de ajutorul și iubirea celorlalți.
Sunt experiențe de care nu suntem scutiți, dar în ele ne așteaptă Dumnezeu și ne însoțește: în imprefecțiune și îndoială, în disperare și greșeală. El ne însoțește cu o grijă tandră.

Pot să mă las în mâinile lui Dumnezeu oriunde aș fi pe drum?

Rugăciune

Drumul nu este drept,
Deși este strâmt.
De aici până acolo,
Unde vrei să ajungi,
Drumul nu este drept.
Și unde vrei să ajungi
s-ar putea să nu fie încotro te îndrepți.
Acolo e altundeva.

Oriunde ai merge
Nu poți vedea calea,
Nu pentru că nu ar fi una,
Ci pentru că este întunecată și îngustă
Și niciodată nu este dreaptă
Ca să o poți vedea.
Nu poți distige nici măcar
Dacă este vreun drum.
Poți doar să ai încredere că este așa
În momentele în care credința este dată.

Între ele sunt ore lungi, nopți și săptămâni
Care cer ani pentru a trece prin ele
În care esti singură
Într-un șanț uitat de Dumnezeu
Extenuată de orele de muncă și sudoare
Încercând să ieși cumva de acolo.
Asta trebuie să faci,
Nu poți să stai pur și simplu acolo și să renunți.
Doar atunci când renunți într-un final,
La pământ, cu vânătăi și rece ca gheața și plină de zgârieturi,
Cu lacrimi care se preling pe tot corpul,
Zdruncinată până în adâncul inimii –
Doar atunci un străin apare de după colț
Vede în ce stare ești
Și își întinde brațul pentru a te ridica.

Nu doar pentru a te ridica:
Pentru a te atinge
Pentru a te legăna
Pentru a te înfășura în
Pansamente de rugăciuni
Pentru a te îmbrăca
Cu pături de compasiune
Pentru a-ți unge rănile usturătoare
Pentru a opri lacrimile care nu se mai opresc.
Apoi într-un final
Să te ridice
Să te poarte
Acolo unde nu te poți purta pe tine însăți
Să facă fiecare lucru mic doar de Dumnezeu știut
Pe care nu îl poți face tu însăți
Pentru tine.

Iar tu – ce poți face tu?
Nimic.
Chiar nimic.
Toată munca ta
Și zbaterea din mâini și din picioare
Și strădania de a ieși din șanț
Sunt cele care te țin acolo mai degrabă.
Doar când stai acolo întinsă
În liniște abandonată
Fără nicio speranță
Fără să știi dacă străinul va veni
Doar atunci poți fi ridicată afară
Și purtată
Până la următorul viraj al drumului
După colțul întunecat după care nu poți vedea
Și știi
Că niciodată nu va fi un drum drept.

– Nicola Slee – Drumul nu este drept

Exprimaţi-vă opinia