Arta de-a fi liberi,

Ce vremuri frumoase si libere trăim! – era chiar subiectul pe care îl discutam cu o persoană în timpul reculegerii de la Manresa din 6-8 martie. Într-adevăr, libere si binecuvântate zile trăim în epoca aceasta în ,,grădina Maicii Domnului’’ – așa cum îi spunea Sf. Ioan Paul al II-lea acum mai bine de 20 de ani. Situația nu stă însă întotdeauna așa pe plan spiritual, unde o luptă continuă trebuie dusă de fiecare dintre noi, și în felul acesta să fim părtași la creația și la a Lui Istorie a Salvării. Astfel de lupte se pot câștiga împărtășind și cerând ajutorul armatei Domnului – restul fraților noștri pământeni și cu precădere cei ce și-au dăruit viața in totalitate Lui.

Manresa e de fapt miniatuara grădinii Maicii Domnului, în martie devreme – încă nu verde, însă înălțător de liniștitoare și vioaie in suflet, chiar si pe zilele de ploaie ce le-am prins in perioada de sedere. Omul, secundat de natura si restul Creației, sfințește locul aici. Surorile, frații si părinții iezuiți și atitudinea lor de deschidere si dăruire totală asupra a ceea ce se petrece acolo, te ung si te ating nemărginit. Prin dăruirea lor nemăsurată în a face voința Domului prin întreaga lor viață, ei au devenit sursă si educație spre sfințenie și pentru noi, prin exemplul lor. Mai apoi, invitații speciali – părintele Francisc Dobos, familiile și tinerii din diferitele ateliere de lucru, restul tinerilor coparticipanți, bucătăreasa, dintre surorile si frații ce nu au stat cu noi însă necontenit si tacit ne-au servit prin lucru si rugăciune, cu toții au fost, sunt și vor fi o sursa de Cer pe pământ. Slava Domnului pentru că El a avut grija de noi prin oamenii Lui!

Sfintele liturghii si orele de rugăciune făcute împreună și în spirit tânăr, șederea linistită și vederea din cameră asupra orașului și munților din îndepărtare, mesele împreună, munca si curățenia împreună, grupurile de discutie și împărtășire sufletească, cântările acordate la corurile ceresti, plimbările pe lumina și pe întuneric in curtea centrului, discuțiile ad-hoc si cunoașterea a câtorva alte zeci de persoane – toate aceastea au fost un dar frumos al Domnului pentru mine și fiecare dintre noi.

După această reculegere, eu sunt cu un pas mai aproape de libertatea pentru care am fost făcut să o trăiesc – sunt, deci, cu un pas mai  aproape de Dumnezeu și cu un pas mai aproape în a fi un frate mai liber și mai deschis față de semenii mei. Voi reveni să fac următorul pas! 😊

Ionut Puscasu

Exprimaţi-vă opinia