Meditația zilei

Publicatla 3 March 2020

Marți 3 martie 2020
Isaia 55,10-11​ “Ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească.”

Cuvântul lui Dumnezeu își croiește mereu loc, precum zăpada se topește încet primăvara, din pământul ud răsar plantele verzi, iar sub privirea soarelui se întorc vaporii de apă către cer.
Uneori trec zile sau săptămâni fără nicio schimbare vizibilă, cuvântul e un ecou îndepărtat și amintirea că a fost rostit devine îndoielnică. Nu pot decât să stau și să privesc. Să aștept să se întâmple, încet și în liniște lucrarea lui Dumnezeu.
Cum trăiesc acest timp de așteptare?

Rugăciune

Prima așteptare a fost un timp de lucru:
De a măsura și a semăna,
De a lovi cu târnăcopul și de a ridica;
În timp ce oamenii ridiculizau
Și nu era niciun semn de ploaie.

A doua așteptare a fost un timp al devastării:
Apa care inundă și furtună și vijelie,
Teroare și distrugere;
În timp ce pământul nu era bun de nimic
Și nicio creatură nu a rămas în viață.

A treia așteptare a fost un timp de suspensie:
De a pluti și de a fi purtat,
Suflat de vânturi și ape imense;
În timp ce lumea cunoscută se destramă
Și niciun pământ nou nu se poate vedea.

A patra așteptare a fost un timp de liniștire:
De încetare și stagnare
De liniște și retragere;
În timp ce apele care inundau s-au retras
Și arca a ajuns în sfârșit într-un punct de pace.

A cincea așteptare a fost un timp de testare:
De a arunca pâinea în apă,
De a căuta și a scrutina orizontul;
În timp ce porumbelul cutrieră pământul
Și nu găsește niciun loc de odihnă.

A șasea așteptare a fost un timp de răbdare imposibilă:
De a aștepta să treacă timpul din nou,
De a înfrâna nerăbdarea și a rezista până la disponibilitatea finală;
În timp ce pasărea s-a întors cu semnul vieții în cioc
Și în inimile noastre am știut că e timpul potrivit de a porni la drum.

Nicola Slee – Litania așteptării

Exprimaţi-vă opinia