Audiența generală de miercuri

26.02.2020, Vatican (Catholica) – Pentru credincioșii catolici de rit latin, ziua de astăzi a marcat intrarea în Postul Mare. Papa Francisc a dedicat cateheza din Miercurea Cenușii intrării în Post, „un drum de patruzeci de zile spre Paști, spre inima anului liturgic și a credinței”. Pontiful a urmărit să explice semnificația spirituală a pustiului, ce anume înseamnă el pentru noi, mai ales pentru cei de la oraș.

„Să ne imaginăm că ne aflăm într-un pustiu”, a început el. „Prima senzație ar fi aceea de a ne afla învăluiți de o mare tăcere: fără zgomote, în afară de vânt și de respirația noastră. Iată, pustiul este locul dezlipirii de zgomotul care ne înconjoară. Este lipsă de cuvinte pentru a face spațiu unui alt Cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu, care ca adiere ușoară de vânt ne mângâie inima. Pustiul este locul Cuvântului, cu majusculă.” Pentru a întări ideea, a dat exemple în care Dumnezeu a vorbit unora din istoria mântuirii în pustiu. Iar primul exemplu a fost Moise, cu Decalogul. Apoi din profetul Osea, când Dumnezeu spune poporului devenit „mireasă infidelă”: „Iată, eu o voi ademeni, o voi duce în pustiu și-i voi vorbi la inimă! Acolo îmi va răspunde ca în zilele tinereții sale.” Subliniind că Dumnezeu ne vorbește în tăcere a admis: „nu este ușor să facem tăcere în inimă, pentru că noi încercăm mereu să vorbim un pic, să fim cu alții”.

Papa a subliniat apoi cât de potrivit este timpul Postului Mare „pentru a face spațiu Cuvântul lui Dumnezeu. Este timpul pentru a închide televizorul și a deschide Biblia. Este timpul de a ne dezlipi de telefonul mobil și a ne conecta la Evanghelie. Când eram copil nu era televizorul, dar era obișnuința de a nu asculta radioul. Postul Mare este pustiu, este timpul pentru a renunța, pentru a ne dezlipi de mobile și a ne conecta la Evanghelie. Este timpul pentru a renunța la cuvinte inutile, bârfe, vorbării, pălăvrăgeli. Este timpul pentru a ne dedica unei sănătoase ecologii a inimii, a face curățenie acolo. Trăim într-un ambient poluat de prea multă violență verbală, de atâtea cuvinte ofensatoare și nocive, pe care rețeaua le amplifică.”

Sfântul Părinte a vorbit în continuare despre incapacitatea noastră de a distinge glasul Domnului, invitând ca remediu la apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu. „Ca și pâinea, mai mult decât pâinea avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie să vorbim cu Dumnezeu: avem nevoie să ne rugăm.” A invitat și la o reflecție personală asupra posesiunilor și preocupărilor noastre. „Pustiul este locul esențialului. Să privim la viețile noastre: câte lucruri inutile ne înconjoară! Urmărim mii de lucruri care par necesare și în realitate nu sunt necesare. Cât de bine ne-ar face să ne eliberăm de atâtea realități superflue, pentru a redescoperi ceea ce contează, pentru a regăsi fețele celor care sunt lângă noi! […] A posti înseamnă a ști să renunțăm la lucrurile zadarnice, la superfluu, pentru a merge la esențial. A posti nu este numai pentru a slăbi, a posti înseamnă a merge tocmai la esențial, înseamnă a căuta frumusețea unei vieți mai simple.”

Pontiful a încheiat invitând astfel: „Să intrăm în pustiu cu Isus. Vom ieși de acolo gustând Paștele, puterea iubirii lui Dumnezeu care reînnoiește viața. Ni se va întâmpla ca acelor pustiuri care primăvara înfloresc, făcând să răsară pe neașteptate, din nimic, bijuterii și plante. Curaj, să intrăm în acest pustiu al Postului Mare, să îl urmăm pe Isus în pustiu: cu El pustiurile noastre vor înflori.” La final Papa a avut și un scurt mesaj legat de subiectul de atenție din aceste zile al întregii lumi: „Doresc să exprim din nou apropierea mea de bolnavii de coronavirus și de lucrătorii sanitari care îi îngrijesc, precum și de autoritățile civile și de toți cei care se angajează pentru a-i asista pe pacienți și a opri infectarea.”

Exprimaţi-vă opinia