Meditația zilei

Publicatla 18 February 2020

Marți 18 februarie 2020
Marcu 8,14-21 ”De ce discutaţi că nu aveţi pâine?”

În zilele cele mai friguroase de iarnă, cu zăpadă mare și viscol, mama preferă să nu iasă din casă. E pretextul ei de a sta acasă și a face pâine de casă. Îi place cuptorul care încălzește plăcut casa, iar pâinea e cea mai bună.
Pâinea și viața sunt legate. Când ne e teamă pentru viața noastră, ne e teamă că nu avem cu ce o susține. Anxietatea ne consumă, nu mai reușim să îl ascultăm pe Dumnezeu, nu mai știm de ce susținem viața… Frica aceasta distruge, orbește, blochează precum păcatul. Mai întâi trebuie să îl lăsăm pe Dumnezeu să o vindece, ca mai apoi să putem fi prezenți, să ascultăm.
Aceasta e pâinea pe care ne-o facem noi, de încredere și recunoștință, în care ne delectăm pentru viață chiar în situații extreme. Și dacă nu o știm face, Dumnezeu ne-o oferă dacă îi cerem.

Îți este teamă că vei rămâne fără pâine?
Îți aduci aminte de harurile îmbelșugate din trecut?

Rugăciune
Când disperarea lumii crește în mine
Și mă trezesc noaptea la cel mai mic sunet
Cu teamă la ce se va alege de viața mea sau a copiilor mei,
Merg și mă întind pe jos, acolo unde rațele sălbatice
Se odihnesc în frumusețea lor pe apă, și unde egretele se hrănește.
Intru în pacea lucrurilor sălbatice
Care nu își taxează viețile cu îngrijorări
La ce s-ar putea întâmpla rău.
Intru în prezența apei nemișcate.
Și atunci simt deasupra mea stelele care nu se văd ziua
Așteptând cu lumina lor. Pentru o clipă
Mă odihnesc în harul lumii întregi, și sunt liber.

– Pacea lucrurilor sălbatice, Wendell Berry

Exprimaţi-vă opinia