Amazonia

12.02.2020, Vatican (Catholica) – „Iubita regiune a Amazoniei stă în fața lumii în toată splendoarea, drama și misterul ei.” Astfel începe exortația apostolică post-sinodală Querida Amazonia, care a fost publicată astăzi, 12 februarie 2020, în urma Sinodului de anul trecut dedicat Amazoniei. Vaticanul a oferit următoarea sinteză pentru exortația Papei Francisc.

Semnificația exortației apostolice

În primele două puncte (2-4), Pontiful explică „semnificația acestei exortații”, îmbogățită cu referințe la documentele Conferințelor Episcopale ale țărilor care alcătuiesc regiunea Amazoniei, precum și la poezii scrise de poeți cu legătură cu Amazonia. Papa subliniază că dorește „să ofer propriul meu răspuns” pe care Sinodul l-a trezit în el, explicând că nu urmărește să înlocuiască sau să dubleze Documentul final, pe care ne invită să îl citim „integral”. Papa Francisc se roagă ca întreaga Biserică să se lase „îmbogățită și provocată” de acest text și ca Biserica din Amazonia să se străduiască „să îl aplice”.

Visurile Papei pentru regiunea Amazoniei

Papa Francisc își împărtășește „visurile pentru regiunea Amazoniei” (5-7), al cărei destin trebuie să îi privească pe toți, pentru că acel pământ este și „al nostru”. „Cele patru mari visuri” ale sale sunt astfel articulate: o regiune amazoniană care „luptă pentru drepturile săracilor”, care „își conservă bogățiile culturale specifice”, care „își conservă cu gelozie copleșitoarea frumusețe naturală” și ca, în fine, comunitățile creștine să poată fi „capabile de un angajament generos, materializat în regiunea Amazoniei”.

Un vis social: Biserica alături de cei oprimați

Primul capitol din Querida Amazonia se concentrează pe „visul social” (8). El subliniază că „o abordare ecologică adevărată” este și o „abordare socială” și, prețuind „traiul bun” al populațiilor indigene, avertizează împotriva unui „ecologism” care se preocupă numai de mediu. Cu un ton vibrant, Papa vorbește despre „nedreptate și crimă” (9-14). Amintește că Papa Benedict al XVI-lea a denunțat deja „devastarea mediului și a Amazoniei”. Popoarele indigene, avertizează Papa Francisc, suferă o „înrobire” din partea puterilor locale și nu numai. Operațiunile economice care încurajează devastările, uciderea și corupția merită să fie etichetate ca „nedreptăți și crime”. Împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, Sfântul Părinte reiterează faptul că globalizarea nu trebuie să devină o nouă versiune a colonialismului.

Un vis social: ca săracii să fie ascultați privitor la viitorul Amazoniei

În fața la atât de multă nedreptate, Papa cere să ne „simțim revoltați” și să „cerem iertare” (15-19). Potrivit Papei Francisc, este nevoie de „rețele de solidaritate și de dezvoltare”, și el solicită angajamentul tuturor, inclusiv al liderilor politici. Papa tratează apoi tema „sentimentului de comunitate” (20-22). Amintește că pentru popoarele amazoniene, relațiile umane „sunt înrădăcinate în natura înconjurătoare”. Astfel, scrie el, ei experimentează o adevărată „dezrădăcinare” atunci când sunt „forțați să migreze spre orașe”.

Un vis social: ca regiunea Amazoniei să devină un loc al dialogului

Ultima parte a primului capitol este dedicată „instituțiilor defectuoase” (23-25) și „dialogului social” (26-27). Papa denunță răul corupției care otrăvește statul și instituțiile lui. De asemenea, își exprimă speranța ca Amazonia să poată deveni „un loc al dialogului social”, în primul rând cu cei mai mici, și ca glasul săracilor să poată fi „glasul cel mai autoritar” din regiune.

Un vis cultural: îngrijirea poliedrului amazonian

Al doilea capitol este dedicat „visului cultural”. Papa Francisc arată imediat clar că „promovarea regiunii amazoniene” nu înseamnă „colonizarea ei culturală” (28). El folosește astfel o imagine care îi este dragă – „poliedrul amazonian” (29-32). „Colonizarea postmodernă” trebuie combătută, spune el. Pentru Papa Francisc, „grija pentru rădăcini” este urgentă (33-35). Citând Laudato si’ și Christus vivit, subliniază că „o viziune consumistă despre ființele umane” tinde „să aibă un efect de nivelare asupra culturilor”, și acest lucru îi afectează mai presus de toate pe tineri. Papa le cere tinerilor „să își asume responsabilitatea propriilor rădăcini” și să își „recupereze amintirea lor deteriorată”.

Un vis cultural: o întâlnire interculturală în locul unui „indigenism” închis

Exortația apostolică se oprește apoi asupra „întâlnirii interculturale” (36-38). Chiar și „culturile presupuse mai dezvoltate”, observă el, pot învăța de la popoarele care „au dezvoltat o comoară culturală, interacționând cu natura”. Prin urmare, diversitatea nu trebuie să fie „un zid”, ci „o punte” care respinge „un” indigenism” complet închis. Ultima parte a celui de-al doilea capitol este dedicată temei „culturilor pe cale de dispariție, popoarelor în pericol” (39-40). În orice proiect pentru regiunea Amazoniei, recomandarea Papei este aceea că „este nevoie să se respecte drepturile popoarelor”. „Va fi greu pentru ele să rămână neafectate”, adaugă el, „dacă mediul în care s-au născut și în care au crescut” este deteriorat.

Un vis ecologic: unificarea grijii pentru mediu cu grija pentru oameni

Al treilea capitol propune „un vis ecologic” și este capitolul cel mai direct conectat cu enciclica Laudato si’. În introducere (41-42) este evidențiat faptul că în Amazonia există o relație strânsă între ființa umană și natură. Papa Francisc subliniază că a avea grijă de frații și surorile noastre așa cum Domnul are grijă de noi este „prima ecologie de care avem nevoie”. Grija pentru mediu și grija pentru săraci sunt „inseparabile”. Papa își îndreaptă apoi atenția către „visul făcut din apă” (43-46). Îi citează pe Pablo Neruda și pe alți poeți locali cu privire la puterea și frumusețea Amazoniei. Prin poezia lor, scrie Papa, ei „ne ajută să ne eliberăm de paradigma tehnocratică și consumistă care distruge natura”.

Un vis ecologic: dezvoltare durabilă în regiunea Amazoniei

Potrivit Papei, este urgent să fie ascultat „strigătul regiunii Amazoniei”. El amintește că sănătatea planetei depinde de sănătatea acesteia. Există, scrie el, interese puternice care nu sunt doar interese locale, ci chiar internaționale. Prin urmare, soluția nu este „internaționalizarea” regiunii Amazoniei; ceea ce trebuie să crească este „responsabilitatea din partea guvernelor naționale”. Dezvoltarea durabilă, continuă el, cere ca popoarele care locuiesc acolo să fie informate întotdeauna despre proiectele care au legătură cu ele. În acest sens, speră că va fi creat „un cadru legal” cu „granițe clare”. Ne invită astfel la „profeția contemplației” (53-57). Ascultând popoarele indigene, subliniază Pontiful, putem iubi regiunea Amazoniei și „nu doar să o folosim”; putem găsi în ea „un loc teologic, un spațiu în care Dumnezeu însuși se revelează și își cheamă fiii și fiicele”. Ultima parte a capitolului trei este centrată pe „educația și obiceiurile ecologice” (58-60). Papa subliniază că ecologia nu este o temă tehnică, ci include o „dimensiune educativă”.

Un vis eclezial: dezvoltarea unei Biserici cu un chip amazonian

Capitolul final este cel mai lung și este dedicat „mai direct” păstorilor și membrilor Bisericii Catolice. În centru este „visul eclezial”. Papa ne invită „să dezvoltăm o Biserică cu un chip amazonian” printr-o „mare proclamare misionară” (61), un mesaj „care trebuie ascultat în regiunea Amazoniei” (62-65). Un „mesaj social” nu este suficient, potrivit Papei. Aceste popoare au „dreptul de a asculta Evanghelia”, în caz contrar „fiecare structură eclezială ar deveni” un ONG. O parte substanțială este dedicată apoi inculturării. Referindu-se la Gaudium et spes, vorbește despre „inculturare” (66-69) ca proces ce duce „la împlinire, în lumina Evangheliei”, binele care există deja în culturile amazoniene.

Un vis eclezial: o înnoită inculturare a Evangheliei în regiunea Amazoniei
Papa își îndreaptă apoi privirea mai în profunzime către „căile de inculturare din regiunea Amazoniei” (70-74). Valorile prezente în comunitățile indigene, scrie el, trebuie luate în considerare „în procesul de evanghelizare”. Apoi, în următoarele două paragrafe, vorbește de „inculturarea socială și spirituală” (75-76). Papa subliniază că, având în vedere starea de sărăcie cu care se confruntă mulți dintre cei care trăiesc în regiunea amazoniană, inculturarea trebuie să aibă o „amprentă socială puternică”. În același timp, însă, dimensiunea socială trebuie integrată cu cea „spirituală”.

Un vis eclezial: acces la Sacramente pentru toți, în special pentru săraci

Exortația apostolică indică apoi „punctele de plecare pentru o sfințenie amazoniană” (77-80), care nu trebuie să copieze „modele importate din alte locuri”. Papa subliniază că „se poate prelua un simbol autohton într-un anume fel, fără a-l considera neapărat drept idolatrie”. Se poate folosi „un mit încărcat cu semnificație spirituală”, adaugă el, fără a-l considera neapărat „o eroare păgână”. Același lucru este valabil și pentru unele sărbători religioase care, chiar dacă necesită un „proces de purificare”, „au o semnificație sacră”.

Un vis eclezial: inculturarea liturgiei

Un alt pasaj important din Querida Amazonia este cel dedicat inculturării liturgiei (81-84). Pontiful arată că Conciliul Vatican II a cerut deja un efort „pentru a incultura liturgia în rândul popoarelor indigene”. În plus, amintește într-o notă de subsol că în timpul Sinodului a apărut „o propunere de dezvoltare a unui ‘rit amazonian’”. Sacramentele, afirmă el, „trebuie să fie accesibile, în special săracilor”. Biserica, mai adaugă amintind de Amoris laetitia, nu se poate transforma într-o „birou de taxe”.

Un vis eclezial: trimiterea de misionari în regiunea Amazoniei

Legată de aceasta este tema „inculturării formelor de slujire” (85-90), căreia Biserica trebuie să îi dea un „răspuns curajos”. Potrivit Papei, trebuie să fie garantată „o celebrare mai frecventă a Euharistiei”. În această privință, reiterează el, este important să se determine „ce este cel mai specific unui preot”. Răspunsurile, după cum se va găsi, se află în Sacramentul Ordurilor Sacre, care permite preotului să fie singurul ce poate prezida Euharistia. Cum este posibil, atunci, „asigurarea acestei slujiri preoțești” în zone îndepărtate? Papa Francisc îndeamnă toți Episcopii, în special pe cei din America Latină, „să fie mai generoși” în încurajarea celor care „arată o vocație misionară” să aleagă regiunea Amazoniei și îi invită să evalueze formarea la preoție.

Un vis eclezial: încurajarea implicării laicilor în comunități

După tema Sacramentelor, Querida Amazonia vorbește despre „comunități pline de viață” (91-98), în care laicii trebuie să își asume „responsabilități importante”. Pentru Papa Francisc nu este vorba de a facilita „o prezență mai mare a slujitorilor hirotoniți”. El numește acesta un obiectiv „îngust” dacă nu reușește să trezească „o viață nouă în comunități”. Astfel, sunt solicitate noi „slujiri laicale”. Biserica poate să răspundă la „provocările din regiunea Amazoniei” doar printr-o „implicare activă a laicilor”. Potrivit Sfântului Părinte, persoanele consacrate au de jucat un rol special. În același timp, amintește de rolul comunităților de bază, care au apărat drepturile sociale. În special încurajează activitățile REPAM și „echipele misionare itinerante”.

Un vis eclezial: un nou loc pentru femei, dar fără clericalizare

O parte a documentului este dedicată „puterii și darului femeilor” (99-103). Papa Francisc recunoaște că în regiunea Amazoniei, unele comunități sunt susținute doar „datorită prezenței unor femei puternice și generoase”. El avertizează apoi împotriva „reducerii Bisericii la structurile ei funcționale”. Dacă așa ar sta lucrurile, femeilor li s-ar acorda un rol numai în măsura în care ar avea acces la Ordurile Sacre. Potrivit Papei Francisc, clericalizarea femeilor trebuie respinsă și, în schimb, trebuie acceptată o contribuție feminină care permite să fie prezentă „puterea tandră a Mariei”. El încurajează astfel crearea de noi slujiri feminine care – cu recunoașterea publică a Episcopului – să permită contribuției lor să influențeze deciziile luate în comunitate.

Un vis eclezial: lupta împreună a creștinilor pentru apărarea săracilor în regiunea Amazoniei

Potrivit Papei, „extinderea orizonturilor dincolo de conflicte” (104-105) este o necesitate, precum și faptul de a permite regiunii Amazoniei să ne provoace „să transcendem perspective limitate… reflectate în abordări parțiale”. Al patrulea capitol se încheie cu tema „conviețuirii ecumenice și interreligioase” (106-110). Papa îi invită pe credincioși să găsească „ocazii de a vorbi unii cu alții și de a acționa împreună pentru binele comun”. „Cum putem să nu luptăm împreună?” întreabă Papa Francisc. „Cum putem să nu ne rugăm și să lucrăm împreună, cot la cot, pentru a apăra săracii din regiunea Amazoniei?”

Încredințarea regiunii și populațiilor Amazoniei grijii Mariei

Papa Francisc încheie Querida Amazonia cu o rugăciune către Mama Regiunii Amazoniei (111). „Mamă, privește spre săracii din regiunea amazoniană”, se roagă el, „căci casa lor este distrusă de interese meschine… Atinge inimile celor puternici pentru că, deși nouă ni se pare că ora este târzie, tu ne chemi să salvăm ceea ce are încă viață.”

Exprimaţi-vă opinia