Cardinalul Michael Czerny

12.02.2020, Vatican (Catholica) – Secretarul special al Sinodului pentru Amazonia a prezentat exortația pe care Papa Francisc a terminat-o în decembrie 2019 și a făcut-o publică astăzi, 12 februarie 2020. Ea conține patru mari „visuri” ale Papei Francisc pentru regiune, inclusiv unul pentru o Biserică misionară cu un chip amazonian. „Destinul Amazoniei ne afectează pe toți, deoarece totul este conectat și salvarea acestei regiuni și a popoarelor indigene de acolo este fundamentală pentru lumea întreagă.” Cardinalul Michael Czerny, secretar special al Sinodului pentru Amazonia, a fost intervievat de Vatican Media, prezentând ideile principale ale textului Sfântului Părinte. Iată ultima parte a interviului.

– Privitor la al patrulea capitol și visul eclezial: ce v-a impresionat la această ultimă parte a exortației?

– Este jumătate din exortație, așa că atunci când Papa Francisc spune că dimensiunea pastorală este esențială, că include totul, chiar spune aceasta. Am fost surprins mai ales de perspectiva misionară: fără „proclamarea plină de zel” a Evangheliei, proiectele ecleziale riscă să devină imposibil de diferențiat de ONG-urile seculare. Papa explică faptul că angajamentul în apărarea săracilor, a celor mai mici și a persoanelor indigene implică mărturia despre Isus și propunerea prieteniei cu El. Mesajul social include proclamarea Evangheliei, iar nucleul ei, kerygma, include viața umană, demnitatea umană, dreptatea și grija pentru casa comună; proclamă un Dumnezeu care iubește la infinit fiecare ființă umană și care și-a jertfit Fiul, pe Cristos răstignit, pentru mântuirea noastră.

– Un cuvânt ce se tot repetă este „inculturarea”…

– Proclamând și mărturisind Evanghelia, tot ceea ce este bun și frumos produs de fiecare cultură este prețuit, aducându-l la plinătate în lumina credinței creștine. Evanghelia este întotdeauna vestită într-un loc anume și astfel sămânța este plantată. În același timp, Biserica învață și se îmbogățește intrând în contact cu ceea ce Spiritul a plantat deja în acea cultură particulară. Papa cere ca vocea bătrânilor să fie auzită și ca valorile prezente în comunitățile indigene să fie recunoscute. Într-adevăr, populațiile indigene ne învață să fim sobri, mulțumiți de puțin și să simțim nevoia de a fi cufundați într-un mod comunitar de a ne trăi viața. De asemenea, inculturarea înseamnă să știi să accepți un simbol aborigen preexistent, fără a-l marca imediat ca eroare păgână. Simbolurile, obiceiurile și culturile au nevoie continuu de purificare și maturare. Dar cei care au cu adevărat la inimă proclamarea Evangheliei lui Isus Cristos încearcă să răspundă aspirațiilor popoarelor printr-o spiritualitate inculturată.

– Un subiect dezbătut la Sinod se referea la penuria preoților pentru un teritoriu atât de vast precum cel al Amazoniei și dificultatea pentru multe comunități de a avea celebrări euharistice. Ce direcții sugerează exortația în această privință?

– Papa exprimă nevoia ca oamenii să se pună la dispoziție pentru slujire, astfel încât să crească frecvența celebrărilor euharistice, în special în zonele cele mai îndepărtate. Ne amintește să nu configurăm exercitarea slujirii preoțești într-o manieră monolitică. Cu toate acestea, numai preotul poate consacra Euharistia și poate administra Sacramentul Reconcilierii. Această nevoie urgentă se află la originea apelului Papei Francisc către toți Episcopii care, pe lângă faptul că se roagă pentru vocații, ar putea fi mai generoși în opțiunea de a trimite către Amazonia pe cei care demonstrează o vocație misionară. De asemenea este necesar să se prevadă o formare care să permită dialogul cu culturile native. Ar trebui să existe mai mulți diaconi permanenți, iar rolul persoanelor consacrate feminine și al laicilor trebuie dezvoltat în continuare.

– Exortația nu conține vreo deschidere spre posibilitatea hirotonirii bărbaților căsătoriți…

– Papa Francisc a rămas credincios la ceea ce a spus înainte de Sinod. Opțiunea de a hirotoni bărbați căsătoriți există deja, de exemplu, în Bisericile Răsăritene. Această discuție are loc de mai multe secole, iar Sinodul a abordat-o în mod liber, nu izolat, ci în contextul complet al vieții euharistice și ministeriale a Bisericii. În exortație, Papa spune că întrebarea nu este una ce privește cifre și că o prezență mai mare a preoților nu este singura cerință. Ceea trebuie este să se dea o viață nouă în comunități, un nou impuls misionar, noi slujiri laice, formare continuă, curaj și creativitate. Ceea ce este necesar este prezența laicilor la nivel local, a celor animați de spirit misionar și capabili să reprezinte chipul autentic al Bisericii amazoniene. Acesta, pare să spună, este singurul mod în care vor reveni vocațiile. Amazonia ne provoacă, scrie Papa, să depășim perspective limitate și să nu ne mulțumim cu soluții care abordează doar parțial situația. Cu alte cuvinte, marea problemă este o experiență reînnoită de credință și evanghelizare.

– Dar despre rolul femeilor?

– Papa amintește în text că există comunități în Amazonia care de zeci de ani au transmis credința fără preoți, datorită femeilor puternice și generoase, care, conduse de Duhul Sfânt, au botezat, au predat catehismul și au învățat oamenii cum să se roage. Trebuie să ne lărgim perspectiva și să nu gândim că femeile pot avea un rol mai important doar dacă acesta e legat de accesul la Preoție. Este o perspectivă care ar duce la clericalizarea femeilor, ajungându-se în final la sărăcirea contribuției lor. Trebuie să citim acestea în contextul magisteriului extins al Papei Francisc, care subliniază necesitatea de a separa puterea de slujirea preoțească, deoarece această combinare este la originea clericalismului.

Această relație între funcție și putere este ceea ce lasă femeile fără voce, fără drepturi și adesea fără posibilitatea de a decide. Așadar, nu este vorba de a le oferi acces la o slujire hirotonită pentru a face să aibă un glas și un vot, ci de a separa puterea de funcție. Pe de altă parte, trebuie să ne inspirăm din exemplul lor, care ne amintește că puterea în Biserică este aceea a slujirii, generozității și libertății. Trebuie stimulată apariția altor slujiri și carisme pentru femei. Papa spune că femeile ar trebui să aibă acces la funcții și slujiri ecleziale ce nu necesită Preoția; și că aceste funcții și slujiri ar trebui să fie stabile și recunoscute public, cu un mandat de la Episcop. Poate că este timpul să revizuim slujirile laice deja existente în Biserică, să revină la temelia lor și să le actualizăm citindu-le în lumina realității actuale și a inspirației Duhului și, în același timp, să creăm alte noi slujiri stabile cu „recunoaștere publică și o însărcinare din partea Episcopului”.

– O ultimă întrebare: care este relația dintre exortație și documentul final al Sinodului?

– În introducerea la exortația apostolică post-sinodală, Papa explică faptul că nu dorește să înlocuiască sau să repete acel document. Îl prezintă oficial și ne invită să îl citim în întregime. Se roagă ca întreaga Biserică să se lase îmbogățită și provocată de această lucrare. El cere ca toți păstorii, persoanele consacrate și laicii din Amazonia să se dedice aplicării lui și, în fine, ca toți oamenii de bună voință să fie inspirați de documentul final și, cu siguranță, de frumoasa Querida Amazonia.

Exprimaţi-vă opinia