pr. Michael Czerny SJ

12.02.2020, Vatican (Catholica) – Secretarul special al Sinodului pentru Amazonia a prezentat exortația pe care Papa Francisc a terminat-o în decembrie 2019 și a făcut-o publică astăzi, 12 februarie 2020. Ea conține patru mari „visuri” ale Papei Francisc pentru regiune, inclusiv unul pentru o Biserică misionară cu un chip amazonian. „Destinul Amazoniei ne afectează pe toți, deoarece totul este conectat și salvarea acestei regiuni și a popoarelor indigene de acolo este fundamentală pentru lumea întreagă.” Cardinalul Michael Czerny, secretar special al Sinodului pentru Amazonia, a fost intervievat de Vatican Media, prezentând ideile principale ale textului Sfântului Părinte. Iată prima parte a interviului.

– În primul rând, Eminență, un cuvânt despre momentul publicării acestui text de către Papa, care a spus că va fi gata la sfârșitul anului trecut. Au fost ceva întârzieri legate de data spusă de el?

– În discursul de la finalul Sinodului, Sfântul Părinte a spus: „Un cuvânt al Papei despre ce a experimentat în timpul Sinodului poate să ajute. Aș dori să îl spun înainte de sfârșitul anului, pentru ca să nu treacă prea mult timp.” De fapt, așa s-a întâmplat. După cum a promis, Papa Francisc a transmis textul final pentru exortația sa post-sinodală pe 27 decembrie, deci înainte să se încheie 2019. După aceea au avut loc pașii obișnuiți, care cer timp: documentul a fost analizat, aranjat și tradus în diferite limbi, iar acum este în sfârșit publicat.

– Ce stă în inima exortației, după Dvs?

– Titlul exortației este Querida Amazonia, „Iubita Amazonia”, iar în inima textului este iubirea Papei pentru Amazonia și consecințele acestei iubiri: o inversare a modului comun de a gândi relația dintre bogăție și sărăcie, între dezvoltare și protejare, între apărarea rădăcinilor culturale și deschiderea față de ceilalți. Papa ne descrie „rezonanțele” pe care le-a provocat în el procesul sinodal. Face acest lucru sub forma a patru „mari visuri”. Visează că în regiunea Amazon ar putea exista un angajament din partea tuturor de apărare a drepturilor săracilor, ale populațiilor indigene, ale celor mai mici. Visează la o Amazonie care își păstrează bogăția culturală. Visul său ecologic este al unei Amazonii care are grijă de abundența ei de viață. În sfârșit, visează la comunități creștine capabile să se insereze în Amazonia și să edifice o Biserică cu un chip amazonian. Personal, am fost uimit de abundența citatelor poetice și a trimiterilor la texte papale anterioare.

– Nu există riscul ca „visul” să pară o perspectivă nerealistă proiectată într-un viitor nedefinit?

– Nu pentru Papa Francisc. Aș dori să reamintesc cuvintele pe care le-a rostit în dialog cu tinerii, la Circus Maximus, pe 11 august 2018: „Visurile sunt importante. Ne păstrează viziunea amplă; ne ajută să îmbrățișăm orizontul, să cultivăm speranța în fiecare acțiune zilnică… Visurile te trezesc; sunt cele mai luminoase stele, cele care indică o cale diferită pentru umanitate… Biblia ne spune că visurile mari sunt cele capabile să dea rod.” Deci, pentru a răspunde la întrebarea Dvs, cred că acest mod de a privi și această perspectivă sunt complet diferite de o perspectivă nerealistă sau utopică. Visul este aici indicarea unei căi pe care până la urmă întreaga Biserică trebuie să o parcurgă. Frumusețea constă tocmai în a vedea un orizont, nu în a dicta o serie de precepte. Nici o declarație de dragoste nu ia forma unui contract sau a unei cărți de bucate.

În primul capitol, cel dedicat visului social, având în vedere devastările mediului din Amazonia și amenințările la adresa demnității umane a populației de acolo, pe care Papa Benedict al XVI-lea le-a denunțat deja, Papa Francisc ne invită să fim indignați. El spune „trebuie să ne simțim revoltați”, pentru că „nu este bine pentru noi să devenim insensibili la rău”. Ne invită să construim rețele de solidaritate și de dezvoltare, care să depășească diversele mentalități coloniale. Ne invită să căutăm alternative în mai multe domenii, precum creșterea animalelor și agricultura sustenabile, formele de energie care nu poluează și inițiativele antreprenoriale care nu implică distrugerea mediului și a culturilor. Pe scurt, aceste „mari visuri” nu sunt menite să ne anestezieze, ci mai degrabă să fie hrănite de acțiuni concrete și zilnice.

– Concret vorbind, ce înseamnă „promovarea” Amazoniei, așa cum am citit în textul exortației?

– După cum explică Papa, promovarea Amazoniei înseamnă a ne asigura că ceea ce vine din ea este cel mai bun. Înseamnă a nu o coloniza, a nu o jefui cu proiecte miniere masive, care distrug mediul și amenință populațiile indigene. În același timp, totuși, înseamnă și evitarea mitologizării culturilor native, excluderea oricărui amestec sau a căderii într-o preocupare față de mediu „ce ignoră popoarele amazoniene”. Identitate și dialog sunt două cuvinte cheie, iar Papa Francisc explică că acestea nu sunt deloc opuse. Grija pentru valorile culturale ale popoarelor indigene ne privește pe toți: trebuie să ne simțim co-responsabili pentru diversitatea culturilor lor.

Din paginile exortației apare clar și angajamentul creștin, care e departe de a fi unul închis, ce disprețuiește ființele umane ca ducând în ruină planeta. În plus, propune un spirit misionar îndrăzneț – să se vorbească despre Isus și să se ducă tuturora oferta Sa de viață nouă – viață deplină pentru fiecare și pentru toată lumea, având grijă de creație, în relație cu Dumnezeu Creatorul și cu toți frații și surorile noastre.

– De ce ar trebui destinul unei anumite regiuni de pe pământ să ne atingă atât de profund?

– Soarta Amazoniei ne afectează pe toți pentru că totul este interconectat, iar grija față de acest prețios „biom”, care acționează ca un filtru și ne ajută să evităm creșterea temperaturii pământului, este fundamentală pentru sănătatea climei la nivel global. Prin urmare, Amazonia ne privește direct pe toți. În această regiune a lumii vedem importanța unei ecologii integrale, care combină respectul pentru natură cu grija pentru demnitatea umană. Viitorul Amazoniei și viitorul populațiilor sale sunt decisive pentru menținerea echilibrului planetei noastre. În această perspectivă, este important să permitem popoarelor indigene să rămână în teritoriile lor și să aibă grijă de pământurile lor. Aspectul educațional are, de asemenea, o importanță primordială: promovarea unor noi comportamente și a unor noi atitudini între oameni. Mulți oameni care trăiesc în acea zonă și-au asumat obiceiurile tipice marilor orașe, unde domnește consumismul și o cultură a rebutului.

Exprimaţi-vă opinia