Meditația zilei

Publicatla 7 February 2020

Vineri, 7 februarie 2020
Sir 47,2-11; Ps 17; Mc 6,14-29

„În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut” Mc 6, 14

Doamne, ajută-mă să găsesc în inima mea iertare
pentru că m-ai creat așa cum sunt.
Blasfemie? Poate.
Sinceritate? În lipsa unui cuvânt mai bun, da.
În acest unic, repetat și orb moment de claritate,
în mod sincer, am nevoie să te iert, Doamne.
Știu că sunt lucrarea mâinilor tale.
Am simțit atingerea ta blândă în adierea vântului vara
și în căldura focului iarna.
Îți întâlnesc iubirea în multe feluri.
În goliciunea liniștii și în plinătatea sunetelor;
în revelații luminate de lucruri vii, în mișcare și colorate;
în noaptea moartă și întunecată și în zgomote pline;
în gânduri care se avântă și sentimente care cad;
în vremuri bune, în vremuri grele, în înălțimi și adâncimi,
în somn, în trezire, în fiecare anotimp, în fiecare an,
pe fiecare cale, peste tot, la fiecare nou trecut,
într-o viață plină, împlinită sunt încojnurat de iubirea ta.

Este nebunie, atunci, sau doar orbire ceea ce mă face atât de miop?
Pentru că puțin din ambele îmi afectează vederea
și nu lasă ca binele de-afară să fie văzut în interior.
Pe ce motiv, trădătorule? Trădare!
Nu pot să văd.
Nu știu.
Atâtea lucruri nu pot să văd.
Atâtea lucruri nu cunosc.

Mi s-a spus că m-ai creat precum ești tu.
De ce, atunci, noi doi gândim atât de diferit?
M-ai făcut ceea ce sunt, Doamne.
Sunt atât de multe lucruri pe care nu le înțeleg,
Atât de multe pentru care nu pot să-ți mulțumesc.
Tu, care ți-ai oferit cel dintâi iubirea și mi-ai arătat cum să trăiesc.
Tu, a cărui inimă este revărsată în creație și regăsită în iertare,
învață-mă să iert bunătatea ta constantă față de mine.
Michael Moynahan SJ

Rugăciune
Isuse, ajută-mă să aud glasul Duhului Sfânt din mine și nu zgomotul trecător al lumii.

Exprimaţi-vă opinia