Meditația zilei

Publicatla 3 February 2020

Luni 3 Februarie 2020
Mc 5.1-20: “Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!”

Să începem cu Dumnezeu această săptămână lăsând deoparte toate preocupările noastre și să ne îndreptăm atenția și inima noastră spre Dumnezeu.

Sunt anumite întâlniri care lasă o urmă profundă în viața noastră. Privind la întâlnirea lui Isus cu omul cu duh necurat pot să-mi dau seama de intensitatea acestei întâlniri și de puterea vindecării. Este o întâlnire care începe cu neîncredere și amenințări și se termină cu o invitație și milostivire.

Sunt momente în care și eu mă simt împovărat(ă) de gânduri și sentimente negative cu privire la realitate: multe percepții pe care nu le examinez cu adevărat; neîncrederi cu care nu mă lupt; sentimente și emoții care sunt niște obstacole pentru mine, dar pe care nu le analizez. Isus nu îl judecă și nici nu îl condamnă pe omul cu duh necurat. Nici pe mine nu mă judecă sau condamnă. Pot să mă reculeg puțin și să observ pacea care mă cuprinde când trăiesc în prezența lui Dumnezeu.

Când m-am simțit cel mai aproape de Isus?

Rugăciune

Dumnezeule purtător de grijă,
tu consideri păcatele noastre
un bâlbâit simptomatic,
o luptă modestă,
pentru a ignora
realitatea confuză
a vulnerabilității tale intenționate:
„Te iubesc
pentru că nu pot face altfel.
Te-am creat,
cu fiecare parte din tine:
tot ceea ce este ascuns
și tot ceea ce este la vedere,
tot ceea ce este încurcat
și chiar și ceea ce este în ordine.
Tu ești,
cu riscul de a mă repeta,
prețios pentru mine.
Tu ești prețios
în ochii mei
pentru că…
doar pentru că
ești al meu.
Asta e de ajuns
pentru mine.
Și va trebui să fie de ajuns
și pentru tine.
Luptă-te cu asta
până obosești
și apoi relxează-te
și dă-te bătut.
Respiră adânc
și bucură-te.”

– Michael Monyahan SJ

Exprimaţi-vă opinia