Voluntara noastră Georgiana Bigea împărtășește experiența de bucurie avută în cadrul Asociației Elijah, trăind și lucrând în satele Hosman și Nou, jud. Sibiu.
„Numele pe care îl dau experienței mele de voluntariat din perioada octombrie – decembrie 2019 este ,,Împreună în bucurie”
A fost bucurie în septembrie, când mă pregăteam să plec și inima mea era liberă să împacheteze doar ceea ce era util. Am primit cu drag invitația Domnului și mă grăbeam să o urmez.
Bucurie fără margini e să auzi în timpul rugăciunii cum copiii se roagă Domnului pentru tine și că te prețuiesc, nici tu nu știi de ce. Când mânuțele lor mici se împreunează spre Cer imitându-te. Te bucuri să-L privești pe Domnul prin rugăciunea lor și că El te privește prin ei.
Bucurie simt și atunci când oamenii mă primesc în casele lor, mă invită la o clătită sau la o cafea. Atunci când mă cunosc pe nume și mă ceartă când trece o săptămână fără să îi vizitez. Inima mea se umple de privirea lor care nu așteaptă nerăbdătoare să plec, nici nu tresare la auzul vreunui telefon mobil, ci mă privesc cu curiozitate și cu drag.
Mă așez dorind să mă odihnesc în ziua liberă și nu mă pot opri din a mă gândi la ei. Sunt îndrăgostită. Plec pe străzi cu buzunarele pline de bomboane și sunt dispusă să întâlnesc pe oricine. Inima mi-e liberă să se oprească. Aici nu e nevoie să te ascunzi de compasiune.
Simt să fiu cu ei și ei la rândul lor uită că eu sunt eu, că sunt din afară. Eu devin ei.
Nu îmi cer nimic și uneori nu mă observă. Sunt eu cea care le cere un minut, să-i mai întreb una-alta și să le aud gândurile. Doar copiii fug spre mine, plini de dragoste, uitând de orice neajuns. Învăț de la ei să ating cu prietenie, să îmbrățișez și să nu fiu tristă niciodată mai mult de un minut.
Merg acasă pe drumul lung ca să trec pe lângă foișorul unde stau niște tineri de obicei. Este acolo un adolescent care nu vorbea deloc cu noi și încet-încet a început să se deschidă. În inima lui vrea mai mult, iar inima mea îl recunoaște.
Motivele de tristețe se transformă și ele în bucurii. Sunt tristă de exemplu când văd că băiețelul care locuiește cu noi nu se simte suficient de în siguranță încât să învețe sau să se acomodeze. Mergem la plimbare pe dealul proaspăt plouat. Se bagă în toate noroaiele și se distrează de clipocitul pe care îl fac bocancii în pământul ud.

Fac și eu la fel. Nu trece mult până când începem o bătaie cu noroi în toată regula. Ne întoarcem murdari și atât de fericiți! Iar inima nu așteaptă alte invitații să se deschidă! E deschisă de-acum și știe ce vrea!
Sunt bucuroasă și când iau păduchi, căci simt încă un strat de distanță cum se topește. Mica noastră comunitate este mai unită ca niciodată, petrecând ceasuri în șir alegând cu atenție fiecare șuviță. Colegul meu culegându-mi mici vietăți din păr la 1 dimineața – aceasta va rămâne una dintre cele mai tandre amintiri din viața mea.
Mă bucur de asemenea când lovesc din greșeală mașina de un gard pe o străduță mărginașă, cel mai sărac loc în care am fost vreodată. Aici oamenii nici măcar nu pot vorbi coerent, atât sunt de marginalizați și nesocializați. E noapte și ei aud zgomotul loviturii. Câțiva băieți ies grăbiți din casă și râdem împreună de stângăcia mea. Mă simt bucuroasă ca și când aș fi spus o glumă foarte reușită. Mă îndrumă cum să ies și plec de acolo ca și de la niște prieteni.
Un tânăr care lucrează la atelier mă surprinde cu o iesle de lemn care a aflat că îmi place. Ce bucurie! Nimic nu mă împiedică să îl sun, să îi spun din toată inima mulțumesc. Sunt liberă să-L privesc pe Dumnezeu, căci aici grija Lui se vede mult mai ușor!
Primesc vizita unor prieteni dragi din Cluj cu inima plină de bucurie. Îi simt atenți și calzi, cum nu i-am mai simțit niciodată. Le sorb fiecare privire pe care o aruncă micilor mei copilași, iar prin ochii lor văd cât de multă iubire curge prin noi. Ochii noi văd numaidecât lumina.
Ce înseamnă experiența de voluntariat? Nimic altceva decât viață! După părerea mea, Isus, noi și dumneavoastră suntem cu toții voluntari. De fiecare dată când primim dragostea celor din jur fără să ne ferim și când pornim de dimineață cu gândul să folosim cât mai multe dintre talentele noastre pentru ceilalți, facem voluntariat. Îi mulțumesc Domnului că mi-a dat acest dar de a simți gustul vieții trăite împreună – primind și dăruind ceea ce vine neîncetat de la El, și dumneavoastră pentru că mi-ați dat ocazia să privesc cu ochi noi ceea ce Domnul a lucrat în inima mea în perioada petrecută la Hosman.”

Georgiana Bigea

Exprimaţi-vă opinia