Pope Francis' Angelus prayer

Duminică, 15 decembrie 2019, papa Francisc a condus rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, la care au participat numeroși romani și pelerini din diferite țări. În cea de-a treia duminică de Advent, Sfântul Părinte a binecuvântat imaginile Pruncului Isus pe care copiii le aveau cu ei și pe care le vor pune în Ieslea de Crăciun.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
15 decembrie 2019 – Vatican News
. ”Adventul, timp de har, ne spune că nu este îndeajuns să credem în Dumnezeu: este necesar zi de zi să ne purificăm credința. Trebuie să ne pregătim pentru a primi nu un personaj din basme, ci pe Dumnezeu care ne interpelează, ne implică și în fața căruia se impune o decizie”. Este, pe scurt, mesajul papei Francisc de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 15 decembrie 2019, la ora 12.00, împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața San Pietro. Printre participanți, se aflau foarte multe familii cu copii care țineau în mână Pruncul Isus pe care urmează să-l așeze în Ieslea de Crăciun din casele lor.Angelus: 15 decembrie 2019

În cea de-a treia duminică de Advent, a remarcat papa la începutul alocuțiunii sale vorbind despre lecturile biblice ale duminicii numită ”Gaudete” – ”Bucurați-vă!”, Cuvântul lui Dumnezeu ne invită, pe de o parte, la bucurie, iar pe de alta, la conștientizarea faptului că existența cuprinde și momente de îndoială ”în care este greu să crezi”. ”Bucuria și îndoiala sunt experiențe care fac parte din viața noastră”, a subliniat Sfântul Părinte. Într-adevăr, îndemnul explicit la bucurie al profetului Isaia – ”Să tresalte de bucurie pustiul şi pământul uscat; să se veselească stepa şi să înflorească precum trandafirul!” (35,1) – este urmat, în Evanghelie, de îndoiala lui Ioan Botezătorul, care-și trimite ucenicii să-l întrebe pe Isus: ”Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?” (Mt 11,3).
Papa Francisc: «Profetul vede dincolo de situația prezentă: el are înaintea sa o lume descurajată: mâini vlăguite, genunchi slăbiți, inimi rătăcite (cf. 35,3-4). Este aceeași realitate care pune la încercare credința. Dar omul lui Dumnezeu se uită mai departe, pentru că Duhul Sfânt îi face inima să simtă puterea făgăduinței sale și el vestește mântuirea: ”Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! El vine şi vă va mântui” (v.4). Și atunci, toate se transformă: pustiul înflorește, consolarea și bucuria pun stăpânire pe cei cu inima slăbită, iar șchiopul, orbul și mutul sunt vindecați (cf. vv. 5-6)».

Este, de fapt, ceea ce se întâmplă cu Isus: ”orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Mt 11,5).
Papa Francisc: «Atare descriere ne arată că mântuirea cuprinde întreaga existență a omului și îl face să se renască. Dar această nouă naștere, cu bucuria care o însoțește, presupune întotdeauna o moarte pentru sine însuși și pentru păcatul care este în noi. De aici provine rechemarea la convertire, care se află la baza predicării fie a lui Ioan Botezătorul, fie a lui Isus; în mod special, este vorba de a converti ideea pe care o avem despre Dumnezeu».

Timpul Adventului, a spus mai departe pontiful, ne îndeamnă la acest fapt chiar prin întrebarea pe care Ioan Botezătorul o pune lui Isus: ”Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?”. Este o întrebare care dă de gândit. Într-adevăr, ”toată viața sa, Ioan l-a așteptat pe Mesia; stilul său de viață, chiar trupul său era format de această așteptare. Isus îi elogiază prin acele cuvinte: ”nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât el” (cf. Mt 11,11). Cu toate acestea, chiar și el a trebuit să se convertească la Isus. Asemenea lui Ioan, și noi suntem chemați să recunoaștem chipul pe care Dumnezeu a ales să-l asume în Isus Cristos, smerit și milostiv”.
Papa Francisc: «Adventul, timp de har, ne spune că nu este îndeajuns să credem în Dumnezeu: e necesar zi de zi să purificăm credința noastră. Este vorba de a se pregăti pentru a primi nu un personaj din basme, ci pe Dumnezeu care ne interpelează, ne implică și în fața căruia se impune o decizie. Pruncul care zace într-o iesle are fața fraților și surorilor mai nevoiași, a celor săraci care ”sunt privilegiații acestui mister și, deseori, cei care reușesc mai mult să recunoască prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru” (Scris. ap. Admirabile signum, 6)».

”Fecioara Maria”, a fost invocația finală a papei, ”să ne ajute pentru ca, în timp ce ne apropiem de sărbătoarea Nașterii Domnului, să nu ne lăsăm distrați de lucrurile exterioare, ci să facem loc în inimă Celui care a venit deja și vrea în continuare să vină ca să vindece bolile noastre și să ne dăruiască bucuria sa”.

Exprimaţi-vă opinia