Dragi tineri

Eu sunt Maria. Nu știu dacă vi s-a întâmplă și vouă, dar eu întotdeauna am avut o anumită reținere atunci când venea vorba de Dumnezeu și de a-i da ascultare în activitățile mele de zi cu zi. Despre ce este vorba? Ei bine, mereu m-am gândit că poate Dumnezeu nu ne vrea fericiți. Că ne vrea cuminți, umili și mereu în preajma anumitor grupuri de oameni, adică a unor persoane pioase, care cred în El și caută să îi urmeze poruncile. Nu mai exemplific, cred că ați înțeles unde bat. Și bănuiesc că din acest motiv, rebela din interiorul mereu, în ciuda educației creștine primite și fidelității pe care Isus mi-a arătat-o în momentele în care simțeam că am cea mai mare nevoie de prietenia Lui, refuzam să mă alătur grupurilor de tineri care activau fie în parohia din care fac parte, fie care se întâlneau ocazional pentru a-și manifesta, împărtăși și întări credința în Dumnezeu. Cumva mă țineam departe de astfel de întâlniri menite să mă identifice cu tinerii care voiau să-l laude pe Domnul.

În fond, să fii în anonimat e locul în care ești cel mai în siguranță, nu-i așa? Locul din care nimeni nu te poate interpela. Am continuat mereu să țin legătura cu Dumnezeul pe care îl știam eu pentru că vedeam lucrurile frumoase pe care le realiza în viața mea, dar în ciuda acestui fapt nu voiam să mă îndepărtez prea mult de lumea mondenă și să-mi pun eticheta de tânără creștină care pentru mine echivala cu fata bisericoasă și bine pusă la colțul ei. Așa credeam eu că pot păstra un echilibru între cele două lumi pe care le cunoșteam doar pe jumătate. Și îmi plăcea. Mă simțeam confortabil. Dar la un moment dat începi să simți că nu poți trăi cu jumătăți de măsură, începi să-ți dorești să simți că trăiești și ești pus în fața unei decizii. Din păcate, de cele mai multe ori, când alegem să părăsim strada indicată de Isus, o facem pentru că nu căutăm să ne dărâmăm stereotipurile, pentru că nici măcar nu conștientizăm că trăim în minciună. Minciuna unei societăți care ne invită să ne găsim fericirea în spiritualități alternative precum cele care ne-au fost prezentate în cadrul zilelor de reculegere cu tema ,,Igiena mentală” organizate pentru tineri la Centrul Spiritual Manresa în perioada 1-3 noiembrie. Mai exact aceste spiritualități alternative țintesc mult spre antreprenorialitatea sinelui astfel încât să stăm mereu focusați pe noi înșine ca mai apoi să ajungem să nu ne mai pese de bătrâna care își cară anevoios sacoșele de la piață și uitând cu desăvârșire de copiii Africii care mor zilnic de foame. Aceste spiritualități trebuie să ne fie utile până în momentul în care ne atenționează că doar prezentul contează, că acțiunile noastre nu vor avea consecințe și că solidarietatea nu ne este specifică nouă, ființelor umane.

Deși conferința pe această temă ar fi putut fi unicul mod prin care Domnul putea să-mi vorbească, El a ales totuși să folosească un limbaj pe care eu îl rumegam înlăuntrul meu de ani buni. Vă întrebați ce a făcut? A ales să-mi arate cum se pot încheia astfel de zile de reculegeri: într-un local, la o bere, cu aceiași tineri pe care eu voiam să-i percep în continuare închiși, triști, cu Dumnezeul lor…”

Exprimaţi-vă opinia