De M. Michela Nicolais

A acorda hirotonirea prezbiterală diaconilor permanenţi, chiar căsătoriţi, cu condiţia să fie “recunoscuţi de comunitate” şi “să primească o formare adecvată pentru prezbiterat”. Este propunerea cea mai inovativă conţinută în documentul final al Sinodului pentru Amazonia, care a fost aprobat în întregime de părinţii sinodali cu majoritatea calificată de două treimi. Cu privire la rolul femeilor în Biserică, altă temă foarte dezbătută încă de la începutul lucrărilor, propunerea care reiese din aula sinodală este dublă: a institui în Amazonia slujirea “femeii conducător de comunitate” şi a permite femeilor să acceadă la slujirea lectoratului şi acolitatului, până acum numai apanaj al viitorilor preoţi.

“Nu suntem un grup de creştini de elită”. La sfârşitul discursului său rostit liber, în spaniolă, la încheierea Sinodului, papa a îndemnat să se citească documentul final la 360 grade, fără a rămâne “prizonieri ai unui grup selectiv” care merge să vadă numai ce anume s-a decis în fiecare punct şi nu ţine cont de proiectul global. Aşa cum a făcut în discursul său de deschidere, Francisc a reafirmat că pentru a înţelege însemnătatea Sinodului pentru Amazonia care tocmai s-a încheiat, trebuie luate în considerare patru “diagnoze”: culturală, ecologică, socială şi pastorală. “Exortaţia post-sinodală nu este obligatorie”, a afirmat papa, făcând cunoscut că oricum va pregăti una până la sfârşitul anului. A introduce un an de misiune obligatorie pentru tinerii şi viitorii diplomatici – de inserat în curriculum şi de exercitat nu în nunţiatură, ci “în slujba unui episcop în ţară de misiune” – şi a institui o “secţiune amazoniană” la Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, celelalte propuneri ale Sfântului Părinte.

“A hirotoni preoţi bărbaţi capabili şi recunoscuţi din comunitate, care să aibă un diaconat permanent rodnic şi să primească o formare adecvată pentru prezbiterat, putând avea o familie legitim constituită şi stabilă, pentru a susţine viaţa comunităţii prin predicarea Cuvântului şi celebrarea sacramentelor în zonele mai îndepărtate din regiunea amazoniană”. Este una dintre propunerile conţinute în documentul final al Sinodului pentru Amazonia, care a primit de la părinţii sinodali 128 “placet” şi 41 “non placet”. “Multe dintre comunităţile ecleziale din teritoriul amazonian au dificultăţi enorme de acces la Euharistie, a oferi sacramentul Reconcilierii sau a-i unge pe bolnavii din comunitate”. “Apreciem celibatul ca dar al lui Dumnezeu”, se precizează după aceea în text, dar “ştim că această disciplină nu este cerută de însăşi natura preoţiei, chiar dacă are multiple motivaţii de convenienţă” cu ea, citat din Presbyterorum Ordinis. “Cerem revizuirea documentului motu proprio Ministeria quaedam al sfântului Paul al VI-lea, pentru ca şi femeile formate şi pregătite în mod corespunzător să poată primi slujirile lectoratului şi acolitatului, printre altele care pot să fie desfăşurate”, stabileşte nr. 102. “În noile contexte de evanghelizare şi de pastoraţie din Amazonia, unde cea mai mare parte a comunităţilor catolice sunt conduse de femei – se mai citeşte în numărul citat – cerem ca să fie creată slujirea instituită de «femeie conducătoare de comunitate», dând ei o recunoaştere, în slujba exigenţelor schimbătoare de evanghelizare şi de atenţie faţă de comunităţi”. “Deja în 2016 – se mai aminteşte în text – papa Francisc a creat o Comisie de studiu cu privire la diaconatul femeilor care, ca o Comisie, a ajuns la un rezultat parţial despre cum era realitatea diaconatului femeilor în primele secole ale Bisericii şi despre implicaţiile actuale. De aceea am vrea să împărtăşim experienţele şi reflecţiile noastre cu Comisia şi să aşteptăm rezultatele”.

“A defini păcatul ecologic ca o acţiune sau o omisiune împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui, a comunităţii şi a ambientului”, propunerea pe versantul convertirii integrale recomandate de Laudato si’, împreună cu aceea de “a crea un observator pastoral socio-ambiental, întărind lupta pentru apărarea vieţii”. La numărul 82, se mai propune să “se creeze slujiri speciale pentru îngrijirea «casei comune» şi pentru promovarea ecologiei integrale la nivel parohial şi în fiecare jurisdicţie ecleziastică, care să aibă printre funcţiunile lor îngrijirea teritoriului şi a apelor, precum şi promovarea enciclicei Laudato si’“, “Ca mod de a repara datoria ecologică pe care o au ţările faţă de Amazonia”, părinţii sinodali propun la sfârşit “crearea unui fond mondial pentru a acoperi parte din bilanţurile comunităţilor prezente în Amazonia care promovează dezvoltarea lor integrală şi auto-sustenabilă şi, apoi, şi pentru a le proteja de dorinţa prădătoare a firmelor naţionale şi multinaţionale de a extrage resursele lor naturale”. În text nu lipsesc sfaturi detaliate şi concrete în materie de ecologie şi sustenabilitate ambientală, precum şi de a adopta “reducerea dependenţei noastre de combustibili fosili şi folosirea plasticului modificând obiceiurile noastre alimentare cu stiluri de viaţă mai sobre”.

(După agenţia SIR, 26 octombrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Exprimaţi-vă opinia