Audiența generală de miercuri

18.09.2019, Vatican (Catholica) – După pauza cauzată de vizita în Africa, respectiv de raportul post-vizită, seria de cateheze despre Faptele Apostolilor a fost reluată de Papa Francisc. Astfel, pentru început Sfântul Părinte a amintit că apostolii au suferit o transformare. Inițial „erau lași: toți au plecat, au fugit când Isus a fost arestat. Dar, din lași au devenit așa de curajoși. De ce? Pentru că Duhul Sfânt era cu ei.” Și a explicat: „același lucru ni se întâmplă nouă – dacă noi îl avem în noi pe Duhul Sfânt, vom avea curajul de a merge înainte, curajul de a învinge atâtea lupte, nu prin noi ci prin Duhul care este cu noi.” Iar ca exemplu de curaj i-a amintit pe muncitorii copți ortodocși executați pe o plajă din Libia acum câțiva ani.

Dar curajul creștinilor provoacă panică: în cazul apostolilor, panica a fost în sistemul religios iudaic, care s-a simțit amenințat, răspunzând – așa cum o fac și astăzi diverse sisteme omenești – cu violență și condamnări la moarte. „Însă, în mijlocul sinedriului, se ridică glasul diferit al unui fariseu care alege să stăvilească reacția colegilor săi: se numea Gamaliel, om prudent, ‘învățător al Legii, stimat de tot poporul’.” Este vorba de rabinul la școala căruia s-a format Saul, viitorul Paul, Apostolul neamurilor. Ce a făcut Gamaliel? „El demonstrează, citând câteva personaje care s-au erijat ca Mesia, că orice proiect uman poate să obțină mai întâi consensuri și apoi să naufragieze, în timp ce tot ceea ce vine de sus și are ‘semnătura’ lui Dumnezeu este destinat să dureze.”

Pontiful a pus în paralel „atâtea proiecte politice… mari imperii… dictaturile din secolul trecut” – „s-au prăbușit toate”, cu „istoria creștinilor, precum și istoria Bisericii, cu atâtea păcate, cu atâtea scandaluri, cu atâtea lucruri urâte în aceste două milenii. Și de ce nu s-a prăbușit? Pentru că Dumnezeu este acolo.” Revenind la capitolul 5 din Fapte, Papa a continuat: „De aceea Gamaliel conclude că, dacă discipolii lui Isus din Nazaret au crezut într-un impostor, sunt destinați să dispară în nimic; în schimb dacă îl urmează pe unul care vine de la Dumnezeu, este mai bine să renunțe să îi combată; și avertizează: ‘Nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu!’ Ne învață să facem acest discernământ.”

Sfântul Părinte și-a încheiat cateheza spunând: „Să cerem Duhului Sfânt să acționeze în noi pentru ca, fie personal fie comunitar, să putem dobândi habitus-ul discernământului. Să îi cerem să știm să vedem mereu unitatea istoriei mântuirii prin semnele trecerii lui Dumnezeu în acest timp al nostru și pe fețele celor care sunt lângă noi, pentru ca să învățăm că timpul și fețele umane sunt mesageri ai Dumnezeului celui viu.”

Exprimaţi-vă opinia