Rugăciunea Angelus

25.08.2019, Vatican (Catholica) – „Sunt puțin cei mântuiți?” Această întrebare, pusă de un anonim lui Isus, ne frământă și astăzi, așa că Papa Francisc s-a oprit asupra ei în cuvântul dinaintea rugăciunii mariane recitată împreună cu cei prezenți în Piața San Pietro. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și apărută pe InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. Lc 13,22-30) ni-l prezintă pe Isus care trece învățând prin orașe și sate, îndreptându-se spre Ierusalim, unde știe că trebuie să moară pe cruce pentru mântuirea noastră a tuturor. În acest cadru se inserează întrebarea unuia, care i se adresează spunând: „Doamne, sunt puțini cei mântuiți?” (v. 23). Problema era dezbătută în acel timp – câți se mântuiesc, câți nu se mântuiesc… – și erau diferite moduri de interpretare Scripturile în această privință, în funcție de textele care se luau. Însă Isus răstoarnă întrebarea – care țintește mai mult pe cantitate, adică „sunt puțini?…” – și situează în schimb răspunsul pe planul responsabilității, invitându-ne să folosim bine timpul prezent. De fapt, spune: „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulți vor căuta să intre, și nu vor putea!” (v. 24).

Cu aceste cuvinte, Isus ne face să înțelegem cu nu este vorba de număr, nu există „numărul închis” în paradis! Ci este vorba de a străbate încă de acum pasajul corect și acest pasaj corect este pentru toți, dar este strâmt. Aceasta este problema. Isus nu vrea să ne înșele, spunând: „Da, fiți liniștiți, treaba este ușoară, există o autostradă frumoasă și la capăt este o poartă mare…” Nu ne spune așa: ne vorbește despre poarta strâmtă. Ne spune lucrurile așa cum sunt: pasajul este strâmt. În ce sens? În sensul că pentru a ne mântui trebuie să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, și acest lucru nu este comod! Este o „poartă strâmtă” pentru că este exigentă, iubirea este exigentă mereu, cere angajare, ba chiar „efort”, adică o voință hotărâtă și perseverentă de a trăi conform Evangheliei. Sfântul Paul numește aceasta „lupta bună a credinței” (1Tim6,12). Este nevoie de efortul de toate zilele, de fiecare zi pentru a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele.

Și, pentru a se explica mai bine, Isus relatează o parabolă. Este un stăpân, care îl reprezintă pe Domnul. Casa lui simbolizează viața veșnică, adică mântuirea. Și aici revine imaginea porții. Isus spune: „După ce stăpânul casei se va scula și va închide poarta, stând afară, veți începe să bateți la poartă, spunând: «Stăpâne, deschide-ne!», dar el vă va răspunde: «Nu știu de unde sunteți»” (v. 25). Atunci aceste persoane vor încerca să fie recunoscute, amintind stăpânului: „Eu am mâncat cu tine, am băut cu tine… am ascultat sfaturile tale, învățăturile tale în public…” (cf. v. 26); „Eu eram acolo când tu ai făcut conferința aceea…” Însă Domnul va repeta că nu îi cunoaște și îi numește „cei care săvârșesc nedreptatea”. Iată problema! Domnul ne va recunoaște nu datorită titlurilor noastre – „Dar, Doamne, uite că eu aparțineam acelei asociații, eu eram prietenul acelui monsenior, al acelui Cardinal, al acelui preot…” Nu, titlurile nu contează, nu contează. Domnul ne va recunoaște numai datorită unei vieți umile, unei vieți bune, unei vieți de credință care se traduce în fapte.

Și pentru noi creștinii aceasta înseamnă că suntem chemați să instaurăm o adevărată comuniune cu Isus, rugându-ne, mergând la biserică, apropiindu-ne de Sacramente și hrănindu-ne cu Cuvântul Său. Aceasta ne menține în credință, hrănește speranța noastră, reînsuflețește caritatea. Și astfel, cu harul lui Dumnezeu, putem și trebuie să ne dedicăm viața pentru binele fraților, să luptăm împotriva oricărei forme de rău și de nedreptate. Să ne ajute în acest sens Fecioara Maria. Ea a trecut prin poarta strâmtă care este Isus. L-a primit cu toată inima și l-a urmat în fiecare zi a vieții sale, chiar și atunci când nu înțelegea, chiar și atunci când sabia îi străpungea sufletul. Pentru aceasta o invocăm ca „Poarta cerului”: Maria, Poarta cerului; o poartă care are exact forma lui Isus: poarta inimii lui Dumnezeu, inimă exigentă, dar deschisă pentru noi toți.

Exprimaţi-vă opinia