Rugăciunea Angelus

15.08.2019, Vatican (Catholica) – Tresăltăm de bucurie pentru un rezultat obținut, pentru o veste bună… dar de bucurie în Dumnezeu? Această întrebare a fost pusă astăzi, la rugăciunea „Îngerul Domnului” din sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sărbătorită la aceeași dată și în apus și în răsărit. Redăm alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia de astăzi, solemnitatea Ridicării la cer a Mariei Preasfinte, Fecioara Sfântă se roagă spunând: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46-47). Să privim la verbele din această rugăciune: preamărește și tresaltă de bucurie. Două verbe: „preamărește” și „tresaltă de bucurie”. Se tresaltă de bucurie când se întâmplă un lucru așa de frumos încât nu este suficient a se bucura înăuntru, în suflet, ci se vrea să se exprime fericirea cu tot trupul: atunci se tresaltă de bucurie. Maria tresaltă de bucurie din cauza lui Dumnezeu. Cine știe dacă și nouă ni s-a întâmplat să tresăltăm de bucurie pentru Domnul: tresăltăm de bucurie pentru un rezultat obținut, pentru o veste bună, dar astăzi Maria ne învață să tresăltăm de bucurie în Dumnezeu. De ce? Pentru că El – Dumnezeu – face „lucruri mari” (cf. v. 49).

Lucrurile mari sunt amintite de celălalt verb: a preamări. „Sufletul meu preamărește”. A preamări. De fapt a preamări înseamnă a exalta o realitate pentru măreția sa, pentru frumusețea sa… Maria exaltă măreția Domnului, îl laudă spunând că El este cu adevărat mare. În viață este important a căuta lucruri mari, altminteri ne pierdem în spatele atâtor nimicuri. Maria ne demonstrează că, dacă vrem ca viața noastră să fie fericită, pe primul loc trebuie pus Dumnezeu, pentru că numai El este mare. În schimb, de câte ori trăim urmărind lucruri fără valoare: prejudecăți, supărări, rivalități, invidii, iluzii, bunuri materiale superflue… Câte meschinării în viață! Știm aceasta. Astăzi Maria ne invită să ridicăm privirea spre „lucrurile mari” pe care Domnul le-a făcut în ea. Și în noi, în fiecare dintre noi, Domnul face atâtea lucruri mari. Trebuie să le recunoaștem și să tresăltăm de bucurie, să îl preamărim pe Dumnezeu, pentru aceste lucruri mari.

Sunt „lucrurile mari” pe care le sărbătorim astăzi. Maria este ridicată la cer: mică și umilă, primește cea dintâi gloria cea mai înaltă. Ea, care este o creatură umană, una dintre noi, ajunge în veșnicie cu sufletul și trupul. Și acolo ne așteaptă, așa cum o mamă așteaptă ca să se întoarcă acasă copiii. De fapt, poporul lui Dumnezeu o invocă drept „Poarta cerului”. Noi suntem pe drum, pelerini spre casa de sus. Astăzi privim la Maria și vedem ținta. Vedem că o creatură a fost ridicată la gloria lui Isus Cristos înviat și acea creatură nu putea să fie decât ea, Mama Răscumpărătorului. Vedem că în paradis, împreună cu Cristos, noul Adam, este și ea, Maria, noua Eva, și aceasta ne dă curaj și speranță în pelerinajul nostru de pe pământ.

Sărbătoarea Ridicării la cer a Mariei este o chemare pentru noi toți, în special pentru cei care sunt chinuiți de îndoieli și tristeți și trăiesc cu privirea îndreptată în jos, nu reușesc să ridice privirea. Să privim în sus, cerul este deschis; nu provoacă teamă, nu mai este distant, pentru că în pragul cerului este o mamă care ne așteaptă și este mama noastră. Ne iubește, ne zâmbește și ne ajută cu grijă. Ca orice mamă vrea ceea ce este cel mai bun pentru copiii săi și ne spune: „Voi sunteți prețioși în ochii lui Dumnezeu; nu sunteți făcuți pentru micile satisfacții ale lumii, ci pentru marile bucurii ale cerului.” Da, pentru că Dumnezeu este bucurie, nu plictiseală. Dumnezeu este bucurie. Să ne lăsăm luați de mână de Sfânta Fecioară Maria. De fiecare dată când luăm în mână Rozariul și ne rugăm cu el facem un pas înainte spre marea țintă a vieții.

Să ne lăsăm atrași de frumusețea adevărată, să nu ne lăsăm absorbiți de micimile vieții, ci să alegem măreția cerului. Fecioara Sfântă, Poarta cerului, să ne ajute să privim în fiecare zi cu încredere și bucurie acolo, unde este adevărata noastră casă, unde este ea, care ca mamă ne așteaptă.

Exprimaţi-vă opinia