Sâmbătă, 13 iulie 2019
“I-a mângâiat şi le-a vorbit la inimă.” Geneza 50, 21
Ce frumoasă întâmplare găsim în Cartea Genezei! Iosif, cel care a fost batjocorit de frați și dat pe mâinile străinilor, după o reîntâlnire providențială cu ei, arată cât de mult e în strânsă legătură cu Dumnezeu. El însuși încearcă să îi mângâie și să le vorbească, așa fel încât le ajunge la inimă. Observăm așadar că un om care se relaționează cu Dumnezeu nu poate decât să acționeze ca El, adică să privească, să vorbească, să atingă, să aline durerile trupești și mai ales sufletești. Nu i-a fost ușor lui Iosif, însă și-a ascultat inima și a dat jos “zidul” dezbinării.
Și noi suntem chemați să iertăm celor care ne greșesc. Să cerem harul de a putea ajunge să mângâiem pe cel care ne-a adus o suferință. Nu se știe niciodată de ce s-a comportat în acel mod. Să vorbim cu celălalt de la inimă la inimă. Vom avea numai de adunat roade spirituale. Ce frumos e să poți discuta cu cineva deschis chiar dacă ți-a greșit.
Ce mijloace folosesc pentru a mă împăca cu aproapele?
Rugăciune
Doamne, nu te uita la neputințele mele, ci alină sufletul meu atunci când mi-e greu să iert, pentru a te putea urma în acest drum al vieții către locul unde te vom putea vedea așa cum ești! Amin.