29.06.2019, Vatican (Catholica) – Petru și Paul, sărbătoriți astăzi, au fost transformați de iertarea lui Cristos. Întâlnirea cu Cristos și cu milostivirea i-a făcut să nu se mai preocupe de sine, ci să se dăruiască. „Nu s-au mulțumit cu jumătăți de măsură, ci și-au asumat unica măsură posibilă pentru cel care îl urmează pe Isus: aceea a unei iubiri fără măsură. S-au ‘oferit ca jertfă’”, a spus Papa Francisc la predica de astăzi, de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro în solemnitatea celor doi sfinți amintiți.

Predica a pornit de la constatarea că cei doi mari sărbătoriți de astăzi au avut și „greșeli enorme: Petru a ajuns să îl renege pe Domnul, Paul să persecute Biserica lui Dumnezeu.” După diverse alte paralele între cei doi, Sfântul Părinte a întrebat: „De ce Domnul nu ne-a dat doi martori foarte integri, cu cazierul curat, cu viață neprihănită? Pentru ce Petru, când era Ioan? Pentru ce Paul și nu Barnaba?” Și a răspuns: pentru că cu cei care se cred buni Dumnezeu poate face puțin. „Când ne considerăm mai buni decât alții este începutul sfârșitului. Domnul nu face minuni cu acela care se crede drept, ci cu acela care știe că este nevoiaș.” Revenind la cei doi apostoli a spus că aceștia „au înțeles că sfințenia nu constă în înălțare, ci în înjosire: nu este o urcare în clasament, ci încredințarea în fiecare zi a propriei sărăcii Domnului, care face lucruri mari cu cei umili. Care a fost secretul care i-a făcut să meargă înainte în slăbiciuni? Iertarea Domnului.”

Această iertare, a spus Pontiful, „a vindecat sentimentelor lor de vinovăție”, ajutându-i să renască cu adevărat. „De acolo se pornește din nou, de la iertare; acolo ne regăsim pe noi înșine: în mărturisirea păcatelor noastre.” Apoi Papa a vorbit despre cei doi ca „martori ai lui Isus”. „Mărturia se naște din întâlnirea cu Isus viu. Și în centrul vieții lui Paul găsim același cuvânt care vine din inima lui Petru: Cristos. Paul repetă acest nume încontinuu, aproape de patru sute de ori în scrisorile sale! Pentru el Cristos nu este numai modelul, exemplul, punctul de referință: este viața. Scrie el: ‘Pentru mine a trăi este Cristos’ (Fil 1,21). Isus este prezentul său și viitorul său, până acolo încât consideră trecutul gunoi în fața sublimității cunoașterii lui Cristos (cf. Fil 3,7-8).”

La finalul predicii Papa a invitat să ne întrebăm fiecare: „Eu reînnoiesc în fiecare zi întâlnirea cu Isus?” Și apoi a îndemnat: „Să cerem harul de a nu fi creștini lâncezi, care trăiesc din jumătăți de măsură, care lasă să se răcească iubirea. Să regăsim în raportul zilnic cu Isus și în forța iertării sale rădăcinile noastre. Isus, ca pe Petru, ne întreabă și pe noi: ‘Cine sunt Eu pentru tine?’; ‘Mă iubești tu?’ Să lăsăm ca aceste cuvinte să intre în noi și să aprindă dorința de a nu ne mulțumi cu minimul, ci de a tinde spre maxim, pentru a fi și noi martori vii ai lui Isus.”

Exprimaţi-vă opinia