Publicatla 25 June 2019
Traian: Zile de reculegere pentru personalul socio-medical


În perioada 21-23 iunie 2019 la Centrul “Gaudium et Spes” din Traian au avut loc zile de reculegere pentru personalul socio-medical, care lucrează în structurile caritative şi în cele spitaliceşti. Relatorul acestor zile a fost pr. Marius Taloş SJ. Alături de ceilalţi participanţi au fost prezenţi pr. Egidiu Condac, director general Centrul Diecezan Caritas Iaşi, şi pr. Eugen Robu, responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Sanitară. Zilele de reculegere au cuprins consideraţii, meditaţii personale, sfântul Rozariu, sfânta Liturghie şi adoraţia euharistică. Tema acestor zile a fost “Mâinile care dau viaţă credinţei sau glasul mâinilor”.

Pr. Marius ne-a propus spre meditare cele “trei trupuri ale lui Isus”: trupul lui Isus cel istoric, trupul euharistic şi trupul mistic-Biserica, adică noi. În prima consideraţie părintele ne-a propus să aprofundăm semnificaţia celor patru gesturi din liturgia euharistică care sunt egale cu liturgia aproapelui, şi anume: primul gest euharistic – a lua”, care ar însemna, a accepta ca Dumnezeu să fie Dumnezeu în viaţa mea, a-l accepta pe aproapele, aşa cum îl acceptă Dumnezeu şi să mă accept pe mine, aşa cum mă acceptă Dumnezeu. Al doilea gest euharistic – “a binecuvânta”, care vine de la cuvântul conventus – a face o înţelegere, un legământ. A mulţumi şi a binecuvânta înainte de transformare. Iar această binecuvântare poate fi ca o cruce, dar şi crucea poate fi ca o binecuvântare. Al treilea gest euharistic – “a frânge“, trebuie să învăţăm să trecem de la “tabla împărţirii” la “tabla înmulţirii”, adică să ajungem la rodul frângerii care este pacea. Şi cel de-al patrulea gest euharistic – “a da“. Părintele ne-a îndemnat să ne examinăm atunci când dăm, care este intenţia, nu oricine dăruieşte şi iubeşte, însă oricine iubeşte dăruieşte. Şi ce putem să dăruim? Desigur, nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui ceva, pr. Marius ne-a amintit de cinci modele de daruri: bunuri materiale, complimente, rugăciune, ajutor în nevoie, şi mai ales timp.

În cea de a doua consideraţie, pr. Marius ne-a propus cum să facem trecerea de la tensiunea dintre mesajul crucii şi lumea violenţelor de tot felul: “cum să rămâi fidel nevoii de dreptate şi poruncii iubirii de duşman. Şi răspunsul a fost prin voinţa de a-l îmbrăţişa, iar aceasta comportă patru gesturi: deschiderea braţelor, aşteptarea ca celălalt să facă la fel, închiderea braţelor şi redeschiderea braţelor. Toate aceste gesturi au şi ele la rândul lor o iniţiativă din partea fiecăruia dintre noi, căreia îi corespunde şi o expunere a vulnerabilităţii faţă de celălalt. Limitele îmbrăţişării exprimă limitele noastre, când iubim sau suntem iubiţi; în acelaşi timp semnifică propria noastră condiţie umană. În schimb, crucea deschide braţele lui Dumnezeu către mine pentru totdeauna; la fel faţă de toate persoanele şi întreaga creaţie pe care vrea să o îmbrăţişeze cu mâinile mele, prin mijlocirea mea.

În ultima consideraţie, cea a liturgiei aproapelui, am fost provocaţi cu două imagini şi următoarea frază: cine este aproapele meu? Imaginile reprezentau bunul Samaritean şi drumul ucenicilor spre Emaus. Seara, ca o încununare am putut viziona filmul “Marie Heurtins”.

Înainte de încheiere fiecare a putut împărtăşi bogăţia primită la Traian, mulţumindu-i Domnului pentru aceste zile, pr. Marius Taloş SJ şi gazdelor. Domnul să-i răsplătească cu harurile necesare şi să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi pentru a aduce roade în toate câte am semănat în aceste zile.

“Adevărata milostenie este o persoană mută cu mâini pricepute” (Fer. Vladimir Ghika)

Echipa Centrului de Îngrijire la Domiciliu Faraoani

* * *

Exprimaţi-vă opinia