Din partea ta îmi spune inima: „Căutaţi faţa mea!”. Eu caut, Doamne, faţa ta. (Ps 27,8)
O perioadă de trecere, așa cum oferă viața uneori, cu schimbări care au sens doar în credință, și căutarea persistentă. Așa a fost această etapă din viață pentru mine, timp în care vântul m-a adus la multe sâmbete de studiu biblic lunar, o adiere plăcută și răcoroasă de vară.
Am încă proaspete în minte multe din temele abordate, legături cu alte texte biblice, experiența culturală a lumii ebraice, pe care le duc cu mine mai departe:
Iertarea – psalmistul, cu credință, privește spre un Dumnezeu ce dorește să ierte. Uneori am impresia că Dumnezeu dorește mai degrabă să îi cerem harul de a ierta (pe noi și pe alții) decât de a nu păcătui (Ps 147:11), de a trăi „teama de Domnul” ca reverență a milostivirii lui.
Dreptatea lui Dumnezeu, ce vine dintr-o inimă de Tată și de Mamă a lumii, privind la sărăcia umană în toate dimensiunile ei, are rațiuni atât de diferite de obișnuitul meu „după faptă și răsplată”.
Păstorul și mielușica (2 Sam 12:1-4) m-au inspirat să prețuiesc mai mult puținul pe care îl am. Am doar o mielușică, însă pot să am grijă de ea cu o atenție și o dedicare mai mari decât aș face-o cu o turmă.
Tov – e bine. Cuvintele de la crearea lumii (Gen 1:31) se repetă în rugăciune mereu. ”Hineh ma tov u´ma´naim shevet achin gam yachad” (Ps 133:1). ”Totul va fi bine, totul va fi bine, și toate lucrurile vor fi bine ”(Iuliana de Norwhich), așa ca la început, încredințez prezentul aceleiași înțelepciuni.
Toate acestea (dar și altele de care nu am vorbit) sunt străluciri ale feței Dumnezeului îndurător, plin de bunătate și milostivire. Psalmii sunt rugăciunea care cuprinde toate trăirile interioare și le înconjoară de această strălucire a feței Domnului.
Cuvintele mele erau suficiente pentru rugăciune, ziceam. Însă comoara psalmilor a fost să găsesc toate stările sufletului pe drum, să descopăr însoțire și confirmare. Experiența mea nu mai e doar a mea, e parte din drumul făcut de generații, împreună, rugăciunea comună a Bisericii întregi – în psalmi.
Mă pot ruga psalmii cu un alt spirit, acum că îi înteleg mai bine. Simbolurile folosite (cum e cel al păstorului) nu le mai văd ca pe niște clișee fără sens, ci au devenit metafore bogate legate de corzi interioare, sunt experiențe la care mă pot raporta.
Uneori caut seara printre psalmi până cand îl găsesc pe cel pe care sufletul cere să-l spună. Uneori sunt cuvintele, alteori e muzica. Percepția interioară are nevoie de sunete în exterior.
Aceste sâmbete de studiu biblic au fost pline de pacea timpului de studiu, rugăciune, împărtășire și comuniune. Sunt lucruri care devin cu mult mai frumoase și mai valoroase când se transmit direct, decât dacă le-aș citi din cărți. Dincolo de știința în sine, consider valoroasă transmiterea experienței vieții.
Așa au fost acești pași de psalmi pentru mine, experiență pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru modul delicat de a lucra în viețile noastre, părintelui Iosif Șandoru care a creat un mediu bun pentru aceasta, fetelor din Benot cu entuziasm pentru studiul biblic și tuturor celor care au participat la explorare cu întrebări, căutări, rugăciune și împărtășire.
1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile preamăriţi-l, toate popoarele!
2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră şi adevărul Domnului rămâne în veci. Aleluia! (Ps 117)
Alina Călin