02.06.2019, Blaj (Catholica) – La 16 ianuarie 1999 începea la Blaj procesul pentru beatificarea celor 7 Episcopi greco-catolici care au murit pentru credință. După 20 de ani, pe 2 iunie 2019, tot la Blaj, Papa Francisc i-a beatificat în cadrul Liturghiei celebrate pe Câmpia Libertății. Ritul a fost scurt, constând în esență din cererea înscrierii celor șapte între Fericiți și răspunsul favorabil al Papei. Astfel, PF Lucian, a adresat cererea: „Preafericite Părinte, eu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice Române, cer cu umilință Sanctității Voastre să binevoiți a-i înscrie în rândurile Fericiților pe slujitorii lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Episcopi martiri greco-catolici români.”

Pr. Vasile Man, postulatorul cauzei în ultima ei etapă, a completat cererea cu câteva cuvinte: „Slujitorii lui Dumnezeu, cei 7 Episcopi martiri, Valeriu Traian, Vasile, Ioan, Tit Liviu, Ioan, Alexandru și Iuliu, au fost fii ai Bisericii Române Unite cu Roma și s-au născut în familii creștine, fiind crescuți cu frica lui Dumnezeu și în spiritul Evangheliei. Au mărturisit cu zel spiritul lor creștin, simțind chemarea de a se consacra lui Dumnezeu și sufletelor în Sfânta Preoție. Exemplari în devotamentul lor, investiți mai târziu cu harul episcopatului, s-au cheltuit în slujba turmei încredințate, ctitorind Biserica, învățând-o, sfințind-o și conducând-o spre Cristos. În momentul când puterea întunericului s-a pregătit să atace Biserica, ei au intuit din timp lucrarea potrivnică, recunoscând viclenia răutății. Au predicat rezistența sufletească, întărindu-și turma în credință.”

„Deși au fost presați să se lepede de credința catolică și de comuniunea cu urmașul Sfântului Petru, au rămas tari și fideli Sfintei Uniri cu Biserica Romei, oferindu-și viața lui Dumnezeu drept jertfă pentru suflete. Și-au mărturisit credința în lagăre, în închisoare și în domiciliu forțat, asumând toate suferințele și presiunile morale din partea instrumentelor răului, conștienți că cei care caută împărăția lui Dumnezeu și dreptatea ei, nu rămân fără ajutor și speranță. După grele și îndelungate suferințe, au trecut în veșnicie, preamărind bunătatea Providenței, lăsând prosperității moștenirea iertării și a împăcării. Cei 7 Episcopi martiri strălucesc prin exemplul lor pe firmamentul Bisericii. Ei ne invită să privim cu încredere la Părintele luminilor și ne încurajează să perseverăm în Cristos orice s-ar întâmpla. Fiind părinții noștri sufletești și ocrotitorii Bisericii lui Cristos între români, ei ne oferă pilda de a le încredința pe toate lui Dumnezeu. Lui să îi fie mărirea și cinstea în vecii vecilor. Amin.”

Papa a răspuns favorabil cererii, spunând: „Noi, ascultând dorința fratelui nostru Lucian Mureșan, Cardinalul al Sfintei Biserici Romane, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice Române, a mai multor confrați întru episcopat, precum și a multor credincioși, după ce am primit opinia exprimată de Congregația pentru Cauzele Sfinților, cu autoritatea noastră apostolică dispunem ca Venerabilii Slujitori ai lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, Episcopi și martiri ai Bisericii din România, păstori după inima lui Cristos, mărturisitori eroici ai Evangheliei iertării și păcii, să fie de acum înainte numiți Fericiți și să li se poată celebra sărbătoarea în locurile și după legile prevăzute de dreptul canonic, în fiecare an la 2 iunie. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Au fost aduse apoi o icoană reprezentându-i pe cei șapte noi Fericiți și câteva moaște ale lor.

La final PF Lucian a luat din nou cuvântul, cu vădită emoție: „Sfinte Părinte, în numele întregii Biserici Greco-Catolice din România și al tuturor oamenilor de bunăvoire de pe aceste meleaguri, vă adresez cele mai călduroase mulțumiri pentru prezența Sanctității Voastre în mijlocul nostru, și mai ales pentru că ați prezidat Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea celor șapte Episcopi ai noștri martiri, care au ales cu toții să moară, decât să se lepede de credința lor catolică. Dacă în anul 1952 veneratul predecesor al Sanctității Voastre, Papa Pius al XII-lea, dorea să ‘sărute lanțurile celor care, întemnițați în mod nedrept, plâng și suferă pentru atacurile asupra religiei’ în România, astăzi acest vis devine realitate: Petru este aici [aplauzele mulțimii] pentru a ne întări în credință; pentru a săruta și a vindeca rănile noastre; pentru a ne încuraja înspre un elan înnoit printr-o autentică ‘purificare a memoriei’, aici pe Câmpia Libertății de la Blaj, loc istoric al emancipării națiunii noastre.”

Și a încheiat: „Aici la Blaj [aplauzele mulțimii], bate inima Bisericii noastre, turma cea mică situată în periferiile existențiale față de cei mari ai acestei lumi. Aici, Biserica noastră, înflăcărată în rugăciune și în acțiune, îi îmbrățișează pe cei de pe urmă, pe cei marginalizați, pe cei săraci, exprimându-și vocația sa înnăscută spre solidaritate. Vă mulțumim, Sfinte Părinte, pentru această bucurie pe care numai Dumnezeu ne-o poate dărui, atunci când îl celebrăm în Euharistie pe Cel ce ne unește: Isus Cristos, Mesia, Lumina lumii. Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi, Biserica noastră, pe cei bolnavi, pe cei întemnițați, pe cei în vârstă, familiile aflate în greutăți, dar și pe mulții noștri credincioși care trăiesc în diaspora.”

Exprimaţi-vă opinia