Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu Foto: Humanitas Editura Humanitas vă invită marți, 28 mai, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, însoțit de un cuvânt înainte al Preasfințitului Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de Bucureşti.
La eveniment vor participa Preasfinţitul Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Ștefan Colceriu și Tatiana Niculescu.
Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români este povestea vieţii şi morţii a şapte episcopi greco-catolici, victime ale regimului comunist, pe care Papa Francisc îi va beatifica la Blaj, pe 2 iunie.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook*.
„Această carte se întemeiază pe dosarul înaintat la Vatican în vederea recunoașterii martiriului celor șapte episcopi greco-catolici morți sub prigoana comunistă între anii 1950 și 1970. Pentru ei, trăirea în credință n-a însemnat o simplă resemnare în fața suferințelor pe care le-au avut de îndurat, ci mai degrabă o anume bucurie de a se întâlni cu Cristos în pătimirea lui.“ – Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu
„Adresată publicului larg, cartea îşi propune să-i facă cunoscuţi pe aceşti şapte martiri români ai secolului XX generaţiilor noi şi celor care nu ştiu nimic despre istoria Bisericii Greco-Catolice sau au o imagine deformată despre ea. Indiferent de preocupări şi confesiune, căutătorii de adevăr vor afla ce înseamnă tăria de caracter şi experienţa unor suflete mari. Consemnată cu simplitate şi rigoare de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, această istorie dă viaţă unei cărţi de suflet.“ – PS Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti
„Martiri ai credinței, martori ai fericirii, sfinți… Fiecare dintre noi a cunoscut oameni care au trăit în curățenie morală, care au vorbit despre fericire, care au trăit asemenea sfinților. Mulți români de-a lungul deceniilor comuniste au murit în penitenciare, au avut parte de experiențe atroce și de privațiuni teribile. De ce doar unii dintre ei sunt canonizați?
Pentru că martiriul celor șapte episcopi greco-catolici povestit în aceste pagini s-a petrecut în raport cu o comunitate de credință și cu un jurământ de slujire prin care ei nu-și mai aparțineau ca inși. Se puneau cu viața lor de zi cu zi la dispoziția celorlalți, devenind garanții celor mai înalte valori ale noastre ca oameni. Între gând, faptă și cuvânt nu a existat la ei niciodată o fisură. Și au făcut toate astea neîngâmfați, cu umilință și cu iubire adevărată de semeni.
Proba cea mai înaltă a slujirii este să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în fața lui Dumnezeu. Când, în 1948, comuniștii au desființat Biserica Greco-Catolică, al cărei rol a fost uriaș în nașterea sentimentului de nație a românilor, în educarea lor și în apariția conștiinței latinității noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toții au luat această cerință ca pe o insultă. Și au ales, cum spune unul dintre ei, «marea cinste a tem­niței pentru credință».“ – Gabriel Liiceanu