
Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu Foto: Humanitas Editura Humanitas vă invită marți, 28 mai, ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români
de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, însoțit de un cuvânt
înainte al Preasfințitului Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de
Bucureşti.
La eveniment vor participa
Preasfinţitul Mihai Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti,
Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Ștefan Colceriu și Tatiana
Niculescu.
Martori ai Fericirii. Șapte vieți de
sfinți români este povestea vieţii şi morţii a şapte episcopi
greco-catolici, victime ale regimului comunist, pe care Papa Francisc îi
va beatifica la Blaj, pe 2 iunie.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook*.
„Această
carte se întemeiază pe dosarul înaintat la Vatican în vederea
recunoașterii martiriului celor șapte episcopi greco-catolici morți sub
prigoana comunistă între anii 1950 și 1970. Pentru ei, trăirea în
credință n-a însemnat o simplă resemnare în fața suferințelor pe care
le-au avut de îndurat, ci mai degrabă o anume bucurie de a se întâlni cu
Cristos în pătimirea lui.“ – Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu
„Adresată
publicului larg, cartea îşi propune să-i facă cunoscuţi pe aceşti şapte
martiri români ai secolului XX generaţiilor noi şi celor care nu ştiu
nimic despre istoria Bisericii Greco-Catolice sau au o imagine deformată
despre ea. Indiferent de preocupări şi confesiune, căutătorii de adevăr
vor afla ce înseamnă tăria de caracter şi experienţa unor suflete mari.
Consemnată cu simplitate şi rigoare de Francisca Băltăceanu şi Monica
Broşteanu, această istorie dă viaţă unei cărţi de suflet.“ – PS Mihai
Frăţilă, episcop greco-catolic de Bucureşti
„Martiri
ai credinței, martori ai fericirii, sfinți… Fiecare dintre noi a
cunoscut oameni care au trăit în curățenie morală, care au vorbit despre
fericire, care au trăit asemenea sfinților. Mulți români de-a lungul
deceniilor comuniste au murit în penitenciare, au avut parte de
experiențe atroce și de privațiuni teribile. De ce doar unii dintre ei
sunt canonizați?
Pentru că martiriul celor șapte
episcopi greco-catolici povestit în aceste pagini s-a petrecut în raport
cu o comunitate de credință și cu un jurământ de slujire prin care ei
nu-și mai aparțineau ca inși. Se puneau cu viața lor de zi cu zi la
dispoziția celorlalți, devenind garanții celor mai înalte valori ale
noastre ca oameni. Între gând, faptă și cuvânt nu a existat la ei
niciodată o fisură. Și au făcut toate astea neîngâmfați, cu umilință și
cu iubire adevărată de semeni.
Proba cea mai înaltă a slujirii este
să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în fața lui
Dumnezeu. Când, în 1948, comuniștii au desființat Biserica
Greco-Catolică, al cărei rol a fost uriaș în nașterea sentimentului de
nație a românilor, în educarea lor și în apariția conștiinței
latinității noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul
făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toții au luat această
cerință ca pe o insultă. Și au ales, cum spune unul dintre ei, «marea
cinste a temniței pentru credință».“ – Gabriel Liiceanu