Meditaţia zilei

Publicatla 21 May 2019

Marți 21 mai 2019
Ioan 14,27-31a
„Lumea trebuie să ştie că îl iubesc pe Tatăl”

Știu să critic, știu să spun când cineva greșește, recunosc prea bine păcatul, să condamn și să arunc cu pietre. Am învățat de mică toate astea.
Dar mă împleticesc când e vorba de iubire. Sunt o copilă orfană, să fie în fața mea dragostea după care tânjesc atât, aș recunoaște-o oare?
Aș vrea să o descopăr. Să știu cum arată, unde se găsește. Cred că există, mi-o imaginez ca o pace, lipsită de teamă, ca o tresărire de bucurie la vederea oricărei alte iubiri care îi seamănă.

Cum știu să recunosc iubirea, cum e ea?

Rugăciune
Ieri am fost ceață a cascadei
Mâine voi fi un picur de ploaie
Alergând spre destinul meu
Dar astăzi
Sunt norul
Ce plutește peste vârfurile munților
Funia călăului este goală
Căci eu sunt viața
Nu pot fi distrus
Vânturile ce-mi suflă împotrivă
Mă lovesc și mă modelează
Totuși, plutesc liber
Sunt libertate
Pasărea care bate din aripi fericită
Printre măslini
Eu sunt vântul poienilor veșnic verzi
Sunt nelimitat
Fără secrete, fără teamă
Sunt iubire
Ferigile roșii pe pământul acoperit de mușchi
Sunt Acum
Această oră, veșnicia
Nu cunosc început sau sfârșit
Nu pot fi distrus.

– Immanual Joseph

Exprimaţi-vă opinia