Rugăciunea Angelus

19.05.2019, Vatican (Catholica) – În ce sens au primit apostolii o poruncă nouă, când ea se regăsește și în Vechiul Testament, a întrebat Papa Francisc astăzi, adresându-se pelerinilor și turiștilor strânși în Piața San Pietro pentru rugăciunea Regina Coeli. Putem citi răspunsul său în alocuțiunea tradusă de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi ne conduce în cenacol pentru a ne face să ascultăm câteva din cuvintele pe care Isus le-a adresat discipolilor în „discursul de rămas-bun” înainte de pătimirea Sa. După ce le-a spălat picioarele celor doisprezece, El le spune: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!” (In 13,34). Dar în ce sens numește Isus „nouă” această poruncă? Pentru că știm că deja în Vechiul Testament Dumnezeu a poruncit membrilor poporului Său să îl iubească pe aproapele care pe ei înșiși (cf. Lev 19,18). Isus însuși, celui care îl întreba care era cea mai mare poruncă din Lege îi răspundea că prima este a-l iubi pe Dumnezeu cu toată inima și a doua a-l iubi pe aproapele ca pe el însuși (cf. Mt 22,38-39).

Așadar, care este noutatea acestei porunci pe care Isus o încredințează discipolilor Săi? De ce o numește „poruncă nouă”? Vechea poruncă a iubirii a devenit nouă pentru că a fost completată cu acest adaos: „așa cum Eu v-am iubit pe voi”, „iubiți-vă așa cum Eu v-am iubit”. Noutatea se află în întregime în iubirea lui Isus Cristos, aceea cu care El și-a dat viața pentru noi. Este vorba de iubirea lui Dumnezeu, universală, fără condiții și fără limite, care își are apogeul pe cruce. În acel moment de abandonare extremă, în acel momente de abandonare în mâinile Tatălui, Fiul lui Dumnezeu a arătat și a dăruit lumii plinătatea iubirii. Regândind la pătimirea și la agonia lui Cristos, discipolii au înțeles semnificația cuvintelor Sale: „Așa cum Eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!”

Isus ne-a iubit cel dintâi, ne-a iubit în pofida fragilităților noastre, a limitelor noastre și a slăbiciunilor noastre umane. El a făcut în așa fel încât să devenim vrednici de iubirea Sa, care nu cunoaște limite și nu se termină niciodată. Dându-ne porunca nouă, El ne cere să ne iubim între noi nu numai și nu atât cu iubirea noastră, ci cu a Lui, pe care Duhul Sfânt o revarsă în inimile noastre dacă îl invocăm cu credință. În acest mod – și numai așa – noi putem să ne iubim între noi nu numai așa cum ne iubim pe noi înșine, ci așa cum El ne-a iubit, adică imens mai mult. De fapt, Dumnezeu ne iubește mult mai mult decât ne iubim noi înșine pe noi. Și astfel putem răspândi pretutindeni sămânța iubirii care reînnoiește raporturile dintre persoane și deschide orizonturi de speranță. Isus deschide mereu orizonturi de speranță, iubirea sa deschide orizonturi de speranță. Această iubire ne face să devenim oameni noi, frați și surori în Domnul, și face din noi noul popor al lui Dumnezeu, adică Biserica, în care toți suntem chemați să îl iubim pe Cristos și în El să ne iubim reciproc.

Iubirea care s-a manifestat în crucea lui Cristos și pe care El ne cheamă să o trăim este unica forță care transformă inima noastră de piatră în inimă de carne; unica forță capabilă să transforme iubirea noastră este iubirea lui Isus, dacă și noi iubim cu această iubire. Și această iubire ne face capabili să îi iubim pe dușmani și să îl iertăm pe cel care ne-a ofensat. Eu vă voi pune o întrebare, fiecare să răspundă în inima sa. Eu sunt capabil să îi iubesc pe dușmanii mei? Toți avem oameni, nu știu dacă dușmani, dar care nu sunt de acord cu noi, care se află „de cealaltă parte”; sau vreunul are oameni care i-au făcut rău… Eu sunt capabil să îi iubesc pe acei oameni? Acel bărbat, acea femeie care mi-a făcut rău, care m-a ofensat? Sunt capabil să îl iert? Fiecare să răspundă în inima sa. Iubirea lui Isus ne face să îl vedem pe celălalt ca membru actual sau viitor al comunității prietenilor lui Isus; ne stimulează la dialog și ne ajută să ne ascultăm și să ne cunoaștem reciproc. Iubirea ne deschide spre celălalt, devenind baza relațiilor umane. Ne face capabili să depășim barierele propriilor slăbiciuni și ale propriilor prejudecăți. Iubirea lui Isus în noi creează punți, învață căi noi, demarează dinamismul fraternității. Fecioara Maria să ne ajute, cu mijlocirea sa maternă, să primim de la Fiul său Isus darul poruncii sale și de la Duhul Sfânt forța de a o practica în viața de fiecare zi.

Exprimaţi-vă opinia